1. (Mc 14,1-2; Lc 22,1-2; In 11,45-53) Când a terminat Isus toate aceste cuvinte, le-a spus discipolilor săi:

2. „Ştiţi că peste două zile va fi Paştele, iar Fiul Omului va fi dat ca să fie răstignit”.

3. Atunci s-au adunat arhiereii şi bătrânii poporului la curtea marelui preot, care se numea Caiáfa,

4. şi s-au sfătuit ca să-l prindă pe Isus prin viclenie şi să-l ucidă,

5. dar spuneau: „Nu în timpul sărbătorii, ca să nu se facă răzvrătire în popor”.

6. (Mc 14,3-9; In 12,1-8) În timp ce se afla Isus în Betánia, în casa lui Símon Leprosul,

7. s-a apropiat de el o femeie care avea un [vas] din alabastru cu mireasmă de mare preţ şi i-a turnat pe cap pe când el stătea la masă.

8. Văzând aceasta, discipolii au fost cuprinşi de indignare şi spuneau: „Pentru ce această risipă?

9. Căci s-ar fi putut vinde scump şi să se dea săracilor”.

10. Dar Isus, observând aceasta, le-a spus: „De ce necăjiţi femeia? Ea a făcut un gest frumos faţă de mine,

11. căci pe săraci îi aveţi întotdeauna cu voi, pe mine, însă, nu mă aveţi întotdeauna.

12. Turnând această mireasmă pe trupul meu, a făcut-o pentru înmormântarea mea.

13. Adevăr vă spun, oriunde va fi predicată evanghelia aceasta în lumea întreagă, se va spune în amintirea ei şi ceea ce a făcut ea”.

14. (Mc 14,10-11; Lc 22,3-6) Atunci, unul dintre cei doisprezece, care se numeşte Iúda Iscarióteanul, s-a dus la arhierei

15. şi le-a zis: „Ce-mi daţi ca eu să‑l dau [pe mâna] voastră?”. Ei au fixat pentru el treizeci de arginţi.

16. Şi de atunci căuta momentul potrivit ca să-l dea [pe mâna] lor.

17. (Mc 14,12-16; Lc 22,7-14) În prima [zi] a Ázimelor, s-au apropiat de Isus discipolii, zicând: „Unde vrei să-ţi pregătim ca să mănânci Paştele?”.

18. El a spus: „Mergeţi în cetate la cutare şi spuneţi: «Învăţătorul zice: timpul meu este aproape. La tine voi face Paştele cu discipolii mei»!”.

19. Discipolii au făcut cum le poruncise Isus şi au pregătit Paştele.

20. (Mc 14,17-21; Lc 22,21-23; In 13,21-30) La lăsatul serii, [Isus] stătea la masă împreună cu cei doisprezece

21. şi, în timp ce mâncau, a zis: „Adevăr vă spun, unul dintre voi mă va trăda”.

22. Întristaţi peste măsură, ei au început să-i spună unul după altul: „Nu cumva sunt eu, Doamne?”.

23. El, răspunzând, a zis: „Cel care şi-a întins mâna cu mine în blid, acesta mă va trăda.

24. Căci Fiul Omului merge după cum a fost scris despre el, dar vai omului aceluia prin care Fiul Omului este trădat! Bine ar fi fost pentru omul acela dacă nu s‑ar fi născut!”.

25. Atunci Iúda, cel care avea să-l trădeze, luând cuvântul, l-a întrebat: „Nu cumva sunt eu, rabbí?”. El i-a răspuns: „Tu ai zis!”.

26. (Mc 14,22-24; Lc 22,19-20; 1Cor 11,23-25) Şi, în timp ce mâncau, Isus a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o, a dat-o discipolilor şi le-a spus: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul meu!”.

27. Apoi, luând potirul şi mulţumind, le-a dat lor, spunând: „Beţi din acesta toţi,

28. căci acesta este sângele meu, al alianţei, care se varsă pentru mulţi spre iertarea păcatelor!

29. Vă spun că nu voi mai bea din acest rod al viţei până în ziua aceea în care îl voi bea cu voi, nou, în împărăţia Tatălui meu”.

30. Şi, cântând imnuri, au plecat spre Muntele Măslinilor.

31. (Mc 14,27-31; Lc 22,31-34; In 13,36-38) Atunci, Isus le-a spus: „Voi toţi vă veţi scandaliza de mine în noaptea aceasta, căci este scris: «Voi bate păstorul şi se vor risipi oile turmei».

32. Dar, după ce voi fi înviat, voi merge înaintea voastră în Galiléea”.

33. Atunci, Petru, luând cuvântul, i-a zis: „Chiar dacă toţi se vor scandaliza din cauza ta, eu nu mă voi scandaliza niciodată”.

34. Isus i-a zis: „Adevăr îţi spun, chiar în noaptea aceasta, înainte de a fi cântat cocoşul, de trei ori mă vei renega”.

35. Petru i-a zis: „Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu tine, nu te voi renega”. Şi toţi discipolii spuneau la fel.

36. (Mc 14,32-42; Lc 22,39-46) Atunci Isus a venit împreună cu ei într-un loc numit Ghetsémani şi le-a spus discipolilor: „Staţi [aici] până când, mergând acolo, mă voi ruga!”.

37. Şi, luând cu sine pe Petru şi pe cei doi fii ai lui Zebedéu, a început a se întrista şi a se tulbura.

38. Atunci le-a spus: „Sufletul meu este trist până la moarte; rămâneţi aici şi vegheaţi cu mine!”.

39. Şi, mergând puţin mai încolo, a căzut cu faţa la pământ rugându-se şi spunând: „Tată! Dacă este posibil, să treacă de la mine potirul acesta! Dar nu cum vreau eu, ci cum [vrei] tu”.

40. Apoi a venit la discipoli şi i-a găsit dormind. Atunci i-a zis lui Petru: „Aşa, n-aţi putut veghea cu mine [nici măcar] un ceas?

41. Vegheaţi şi rugaţi-vă ca să nu intraţi în ispită! Căci duhul este plin de avânt, dar trupul este slab”.

42. Iarăşi, pentru a doua oară, a plecat şi s-a rugat, spunând: „Tată! Dacă nu este posibil ca să treacă acest [potir] fără ca să-l beau, să se facă voinţa ta!”.

43. Venind, din nou i-a găsit dormind, căci ochii le erau îngreuiaţi de somn.

44. Lăsându-i, din nou a plecat şi s-a rugat pentru a treia oară, spunând iarăşi aceleaşi cuvinte.

45. Atunci a venit la discipoli şi le-a spus: „Dormiţi mai departe şi odihniţi-vă! Iată, a venit ceasul şi Fiul Omului este dat pe mâna păcătoşilor!

46. Ridicaţi-vă, să mergem! Iată, cel care mă trădează este aproape!”.

47. (Mc 14,43-50; Lc 22,47-53; In 18,3-11) Pe când încă mai vorbea, a venit Iúda, unul dintre cei doisprezece, şi, împreună cu el, o mulţime mare, cu săbii şi ciomege, din partea arhiereilor şi a bătrânilor poporului,

48. iar trădătorul lui le dăduse un semn, spunând: „Cel pe care îl voi săruta, acela este; prindeţi-l!”.

49. S-a apropiat îndată de Isus şi i-a zis: „Bucură-te, rabbí!”. Şi l-a sărutat.

50. Dar Isus i-a spus: „Prietene, pentru aceasta ai venit!”. Atunci, apropiindu-se, au pus mâinile pe Isus şi l-au prins.

51. Şi, iată, unul dintre cei care erau cu Isus, întinzându-şi mâna, a scos sabia, l-a lovit pe unul dintre servitorii marelui preot şi i-a tăiat urechea.

52. Atunci Isus i-a zis: „Pune-ţi sabia la locul ei, căci toţi cei care pun mâna pe sabie de sabie vor pieri.

53. Sau crezi că n-aş putea să-l rog pe Tatăl meu şi mi-ar pune îndată la dispoziţie mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?

54. Dar cum s-ar mai împlini Scripturile, că aşa trebuie să fie?”.

55. În acel ceas, Isus le-a spus mulţimilor: „Aţi ieşit ca împotriva unui tâlhar, cu săbii şi cu ciomege, ca să mă prindeţi. Zi de zi stăteam în templu, învăţând, şi nu m-aţi arestat.

56. Toate acestea s-au făcut ca să se împlinească Scripturile profeţilor”. Atunci, toţi discipolii, părăsindu-l, au fugit.

57. (Mc 14,53-65; Lc 22,66-71; In 18,13-24) Cei care l-au arestat pe Isus l-au dus la Caiáfa, marele preot, unde se adunaseră cărturarii şi bătrânii.

58. Iar Petru l-a urmat de departe până în curtea marelui preot şi, intrând, s-a aşezat printre servitori ca să vadă sfârşitul.

59. Arhiereii şi tot Sinédriul căutau o mărturie falsă împotriva lui Isus ca să-l dea la moarte,

60. dar nu găseau, deşi s-au apropiat mulţi martori falşi. În cele din urmă, au venit doi

61. şi au zis: „Acesta a spus: «Pot să distrug templul lui Dumnezeu şi în trei zile să-l reconstruiesc»”.

62. Ridicându-se, marele preot i-a zis: „Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceştia împotriva ta?”.

63. Dar Isus tăcea. Atunci marele preot i-a zis: „Te conjur pe Dumnezeul cel viu să ne spui dacă tu eşti Cristos, Fiul lui Dumnezeu”.

64. Isus i-a răspuns: „Tu ai zis. Ba vă spun: «de acum îl veţi vedea pe Fiul Omului şezând la dreapta puterii şi venind pe norii cerului»”.

65. Atunci, marele preot şi-a sfâşiat hainele, spunând: „A rostit o blasfemie. Ce nevoie mai avem de martori? Iată, acum aţi auzit blasfemia!

66. Cum vi se pare?”. Ei, răspunzând, au spus: „Este vinovat de moarte!”.

67. Atunci l-au scuipat în faţă şi l-au lovit cu pumnii; alţii l-au pălmuit,

68. spunând: „Profeţeşte-ne, Cristoase! Cine este cel care te-a lovit?”.

69. (Mc 14,66-72; Lc 22,55-62; In 18,15-18.25-27) Iar Petru şedea afară, în curte. S-a apropiat de el o servitoare şi i-a zis: „Şi tu erai cu Isus Galileeánul”.

70. Dar el a negat înaintea tuturor, spunând: „Nu ştiu ce zici”.

71. Apoi, ieşind spre poartă, l-a văzut o alta şi a zis celor de acolo: „Acesta era cu Isus Nazarinéanul”.

72. Dar el a negat din nou cu jurământ: „Nu-l cunosc pe omul [acela]”.

73. Puţin după aceea, apropiindu-se cei care erau acolo, i-au zis lui Petru: „Într-adevăr, şi tu eşti dintre ei, pentru că şi accentul tău te trădează”.

74. Atunci a început să se blesteme şi să jure: „Nu-l cunosc pe omul [acela]”. Şi îndată a cântat cocoşul.

75. Atunci şi-a amintit Petru de cuvântul lui Isus care îi spusese: „Înainte de a cânta cocoşul, de trei ori mă vei renega”. Şi, ieşind, a plâns amar.





“Jesus está com você, e o Cireneu não deixa de ajudar-te a subir o Calvário.” São Padre Pio de Pietrelcina