Cartea întâi a lui Samuél, 4

1. Cuvântul lui Samuél a fost [adresat] întregului Israél. Israél a ieşit înaintea filisténilor la război. Şi-au fixat tabăra la Ebén-Ézer, iar filisténii şi-au fixat tabăra la Aféc.

2. Filistenii s-au aşezat în linie de luptă înaintea lui Israél şi lupta s-a întins. Israél a fost bătut de filisténi: au ucis în linia de luptă, în câmp, cam la patru mii de oameni.

3. Poporul a venit în tabără şi bătrânii lui Israél au zis: „De ce ne-a lovit Domnul astăzi înaintea filisténilor? Să aducem cu noi arca alianţei Domnului de la Şílo: să vină în mijlocul nostru şi să ne salveze din mâna duşmanilor noştri!”.

4. Poporul a trimis la Şílo şi au luat de acolo arca alianţei Domnului Sabaót care şade peste heruvimi. Acolo erau cei doi fii ai lui Éli – Hófni şi Pinhás – cu arca alianţei lui Dumnezeu.

5. Când a ajuns arca alianţei Domnului în tabără, tot Israélul a scos un strigăt puternic şi s-a cutremurat pământul.

6. Filistenii au auzit răsunetul stigătului şi au zis: „Ce înseamnă acest strigăt puternic în tabăra evreilor?”. Şi au aflat că arca Domnului a venit în tabără.

7. Filistenilor le-a fost frică fiindcă spuneau: „A venit Dumnezeu în tabără! Vai de noi, căci nu a fost aceasta până acum!

8. Vai de noi! Cine ne va scăpa din mâna acestor dumnezei puternici? Dumnezeii aceştia i-au lovit pe egipténi cu tot [felul] de plăgi în pustiu.

9. Fiţi tari şi fiţi bărbaţi, filisténilor, ca să nu deveniţi sclavii evreilor aşa cum ei au fost sclavii voştri! Fiţi bărbaţi şi luptaţi!”.

10. Filistenii au luptat şi Israél a fost bătut. Fiecare a fugit în cortul lui. Măcelul a fost foarte mare şi au căzut din Israél treizeci de mii de pedestraşi.

11. Arca lui Dumnezeu a fost luată, iar cei doi fii ai lui Éli – Hófni şi Pinhás – au murit.

12. Un om din Beniamín a alergat din linia de luptă şi a venit la Şílo în acea zi. Avea hainele sfâşiate şi pe cap ţărână.

13. Când a ajuns, Éli era aşezat pe scaun lângă drum, spre Míţpa, căci avea inima neliniştită pentru arca lui Dumnezeu. La intrarea lui în cetate, omul acesta a făcut cunoscut [aceasta], şi toată cetatea a strigat.

14. Éli a auzit răsunetul strigătului şi a zis: „Ce înseamnă glasul acestui vaiet?”. A venit omul în grabă şi i-a făcut cunoscut lui Éli [cele întâmplate].

15. Éli avea nouăzeci şi opt de ani, avea ochii înţepeniţi şi nu mai putea să vadă.

16. Omul i-a zis lui Éli: „Vin din linia de luptă şi de pe linia de luptă am fugit astăzi”. Éli i-a zis: „Care este situaţia, fiul meu?”.

17. Cel care aducea vestea a răspuns: „Israél a fugit dinaintea filisténilor şi poporul a suferit o mare înfrângere; chiar cei doi fii ai tăi, Hófni şi Pinhás, au murit, iar arca lui Dumnezeu a fost luată.

18. Când a amintit de arca lui Dumnezeu, Éli a căzut de pe scaun pe spate, lângă poartă; şi-a sfărâmat ceafa şi a murit, căci era om bătrân şi greu. El a fost judecător peste Israél timp de patruzeci de ani”.

19. Nora lui, soţia lui Pinhás, era însărcinată şi [aproape] să nască. Când a auzit vestea că arca lui Dumnezeu a fost luată şi că au murit socrul şi soţul ei, s-a încovoiat şi a născut, căci veniseră peste ea durerile naşterii.

20. Când era să moară, i-au spus cele care stăteau lângă ea: „Nu te teme, căci ai născut un fiu!”. Dar ea n-a răspuns şi n-a luat în seamă.

21. I-a pus copilului numele Icabód, căci zicea: „S-a îndepărtat gloria din Israél”, pentru că fusese luată arca lui Dumnezeu şi pentru că muriseră socrul şi soţul ei.

22. Ea spunea: „S-a îndepărtat gloria din Israél, pentru că a fost luată arca lui Dumnezeu”.