Cartea Cântarea Cântărilor, 4

1. Iată-te, eşti frumoasă, prietenă a mea! Iată-te, eşti frumoasă! Ochii tăi de după văl sunt ca porumbeii, părul tău este ca o turmă de capre care coboară de pe munţii din Galaád.

2. Dinţii tăi sunt ca o turmă [de oi] tunse care se ridică de la spălat; toate au gemeni şi stearpă nu este între ele.

3. Buzele tale sunt ca un fir de purpură, iar vorba ta este plăcută; ca o bucată de rodie sunt obrajii tău de după văl.

4. Gâtul tău este ca turnul lui Davíd, construit pe trofee: o mie de scuturi atârnă de el, toate paveze ale celor viteji.

5. Amândoi sânii tăi sunt ca doi pui gemeni de gazelă care pasc între crini.

6. Până să sufle [vântul] zilei şi să se ducă umbrele, voi veni la muntele mirului şi la colina tămâii.

7. Toată frumoasă eşti prietena mea şi prihană nu este în tine.

8. Vino cu mine din Libán, mireaso, [vino] cu mine din Libán! Priveşte de pe Vârful Amaná, de pe vârful Senír şi de pe Hermón, din vizuinile leilor şi de pe munţii cu leoparzi!

9. Mi-ai răpit inima, soră a mea, mireaso, mi-ai răpit inima cu o singură privire, cu o singură verigă din lănţişorul de la gâtul tău!

10. Cât de plăcute sunt dezmierdările tale, sora mea, mireaso! Cu cât sunt dezmierdările tale mai bune decât vinul, decât mirosul miresmelor tale, al tuturor balsamurilor!

11. Nectar picură pe buzele tale, miere şi lapte sunt sub limba ta. Mirosul mantiei tale este ca mirosul de tămâie.

12. Grădină închisă eşti, soră a mea, mireaso, grădină închisă şi izvor sigilat!

13. Mlădiţele tale sunt ca un paradis de rodii, cu fructe alese, henă şi nard;

14. nard şi şofran, trestie mirositoare şi scorţişoară, cu toţi copacii de tămâie, mir şi aloe, cu toate balsamurile cele mai alese.

15. Izvor din grădini, fântână de ape vii care curg din Libán!

16. Trezeşte-te, vânt din nord! Vino, vânt din sud! Suflaţi peste grădina mea şi să curgă balsamurile sale! Să vină iubitul meu în grădina lui şi să mănânce roadele sale alese!