Evanghelia după sf. Luca, 11

1. Isus se afla într-un loc oarecare şi se ruga. Când a terminat, unul dintre discipolii săi i-a spus: „Doamne, învaţă-ne să ne rugăm aşa cum [și] Ioan i-a învăţat pe discipolii lui!”.

2. Atunci le-a zis: „Când vă rugaţi, spuneţi: «Tată, sfinţească-se numele tău, vie împărăţia ta!

3. Dă-ne nouă în fiecare zi pâinea cea de toate zilele

4. şi iartă-ne păcatele noastre pentru că şi noi iertăm oricui ne greşeşte; şi nu ne duce în ispită!»”.

5. Apoi le-a spus: „Dacă unul dintre voi are un prieten şi merge la el la miezul nopţii şi-i spune: «Prietene, împrumută-mi trei pâini

6. pentru că un prieten al meu a sosit la mine dintr-o călătorie şi nu am ce să-i pun înainte!»,

7. dacă celălalt dinăuntru, răspunzând, îi zice: «Nu mă deranja; uşa este deja închisă şi copiii sunt cu mine în pat, nu pot să mă scol să-ţi dau»,

8. vă spun, chiar dacă nu se va scula să-i dea pentru că îi este prieten, pentru insistenţa lui se va scula şi-i va da ceea ce are nevoie.

9. (Mt 7,7-11) De aceea şi eu vă spun: Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide!

10. Căci oricine cere primeşte; cine caută găseşte; iar celui care bate i se [va] deschide.

11. Care tată dintre voi, dacă fiul îi cere un peşte, îi va da în loc de peşte un şarpe

12. sau, dacă îi cere un ou, îi va da un scorpion?

13. Aşadar, dacă voi, cei care sunteţi aici, răi cum sunteţi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru din ceruri îl va da pe Duhul Sfânt celor care i-l cer?”.

14. (Mt 12,22-30; Mc 3,22-27) Isus a scos un diavol şi acesta era mut; îndată ce a ieşit diavolul, mutul a început să vorbească, iar mulţimile se mirau.

15. Însă unii dintre ei spuneau: „Cu Béelzebul, căpetenia diavolilor, îi scoate pe diavoli”.

16. Alţii, ispitindu-l, cereau de la el un semn din ceruri.

17. Dar el, cunoscând gândurile lor, le-a spus: „Orice împărăţie dezbinată în ea însăşi se ruinează şi se prăbuşeşte casă peste casă.

18. Deci, dacă Satana este dezbinat în el însuşi, cum va dura împărăţia lui? Voi ziceţi că eu îi scot pe diavoli cu Béelzebul.

19. Dar dacă eu îi scot pe diavoli cu Béelzebul, fiii voştri cu cine îi scot? Pentru aceasta ei vor fi judecătorii voştri.

20. Însă dacă eu îi scot pe diavoli cu degetul lui Dumnezeu, atunci împărăţia lui Dumnezeu a ajuns la voi.

21. Când un om puternic, bine înarmat, îşi păzeşte casa, ceea ce are el este în siguranţă;

22. dar dacă vine unul mai puternic decât el şi îl învinge, îi ia armele în care se încredea şi împarte [prada].

23. Cine nu este cu mine este împotriva mea şi cine nu adună cu mine risipeşte.

24. (Mt 12,43-45) Când duhul necurat iese dintr-un om, umblă prin locuri fără apă căutând odihnă. Negăsind-o, îşi zice: «Mă voi întoarce la casa mea din care am ieşit».

25. Venind, o găseşte măturată şi pusă în ordine.

26. Atunci merge şi aduce cu el alte şapte duhuri mai rele decât el şi, intrând, locuiesc acolo, iar starea de pe urmă a omului aceluia devine mai rea decât cea dintâi”.

27. În timp ce spunea acestea, o femeie din mulţime şi-a ridicat vocea şi a spus: „Fericit sânul care te-a purtat şi pieptul la care ai supt!”.

28. Dar el a zis: „Mai degrabă fericiţi sunt aceia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc!”.

29. (Mt 12,38-42) Pe când mulţimea se îngrămădea în jurul lui, [Isus] a început să le spună: „Această generaţie este o generaţie rea; caută un semn, dar nu i se va da alt semn decât semnul lui Ióna.

30. Căci aşa cum Ióna a devenit un semn pentru niniviteni, tot aşa va fi Fiul Omului pentru această generaţie.

31. Regina din Sud se va ridica la judecată cu oamenii acestei generaţii şi-i va condamna, pentru că ea a venit de la marginile pământului ca să asculte înţelepciunea lui Solomón şi, iată, aici este [unul] mai mare decât Solomón!

32. Oamenii din Ninive se vor ridica la judecată cu generaţia aceasta şi o vor condamna, pentru că ei s-au convertit la predica lui Ióna şi, iată, aici este [unul] mai mare decât Ióna!

33. (Mt 6,22-23) Nimeni, după ce a aprins o candelă, nu o pune într-un loc ascuns sau sub obroc, ci pe un candelabru, încât cei care intră să vadă lumina.

34. Candela trupului tău este ochiul. Când ochiul tău este limpede, tot trupul tău este luminos; însă dacă ochiul tău este rău, trupul tău este întunecos.

35. Vezi deci ca lumina care este în tine să nu fie întuneric!

36. Aşadar, dacă trupul tău este luminos în întregime, fără nicio parte întunecată, va fi luminat totul, ca atunci când candela te luminează cu strălucirea ei”.

37. (Mt 23,1-36; Mc 12,38-40; Lc 20,45-47) Pe când vorbea, un fariseu i-a cerut să ia masa la el. El a intrat şi s-a aşezat la masă.

38. Văzându-l, fariseul s-a mirat că nu s-a spălat înainte de masă.

39. Atunci, Domnul i-a spus: „Acum, voi, fariseii, curăţaţi exteriorul paharului şi al farfuriei, dar în interiorul vostru sunteţi hrăpăreţi şi răutăcioşi.

40. Nebunilor! Oare cel care a făcut exteriorul n-a făcut şi interiorul?

41. De aceea, daţi de pomană cele din interior şi, iată, toate vor fi curate pentru voi!

42. Dar vai vouă, fariseilor, pentru că daţi zeciuială din mentă, din rută şi din toate ierburile, dar lăsaţi la o parte judecata şi iubirea lui Dumnezeu: acestea trebuia să le faceţi, iar pe acelea să nu le neglijaţi!

43. Vai vouă, fariseilor! Vă plac primul loc în sinagogi şi saluturile în pieţe.

44. Vai vouă, pentru că sunteţi ca mormintele care nu se văd şi oamenii calcă pe deasupra fără să ştie”.

45. Unul dintre învăţaţii Legii, răspunzând, i-a zis: „Învăţătorule, vorbind astfel, ne jigneşti şi pe noi!”.

46. El i-a zis: „Vai şi vouă, învăţaţi ai Legii, pentru că îi încărcaţi pe oameni cu poveri greu de purtat, dar voi nici măcar cu unul dintre degetele voastre nu atingeţi aceste poveri.

47. Vai vouă, pentru că ridicaţi monumente profeţilor pe care i-au ucis părinţii voştri!

48. Astfel, sunteţi martori şi consimţiţi la faptele părinţilor voştri, pentru că ei i-au ucis, iar voi le zidiţi [monumentele].

49. Tocmai de aceea Înţelepciunea lui Dumnezeu a spus: «Le voi trimite profeţi şi apostoli, dar vor fi ucişi şi persecutaţi de ei,

50. ca să se ceară cont acestei generaţii de sângele tuturor profeţilor vărsat de la întemeierea lumii,

51. de la sângele lui Ábel până la sângele lui Zaharía, ucis între altar şi sanctuar». Da, vă spun, se va cere cont de la această generaţie.

52. Vai vouă, învăţaţi ai Legii, care aţi luat cheia cunoaşterii! Voi nu aţi intrat, iar pe cei care [voiau să] intre i-aţi împiedicat!”.

53. După ce a ieşit de acolo, cărturarii şi fariseii au început să i se împotrivească cu înverşunare şi să-l constrângă să vorbească despre multe lucruri,

54. întinzându-i curse [ca să prindă] ceva din gura lui.