1. Davíd a ţinut sfat cu căpeteniile peste mii şi peste sute, cu toţi conducătorii.

2. Davíd a zis întregii adunări a lui Israél: „Dacă este bun pentru voi şi dacă este de la Domnul Dumnezeul nostru, să trimitem să-i anunţăm pe fraţii noştri rămaşi în toate ţinuturile lui Israél, la preoţii şi la levíţii care sunt în cetăţi şi în împrejurimile lor să se adune la noi

3. şi să aducem la noi arca Dumnezeului nostru, căci nu ne-am mai îngrijit de ea în timpul lui Saul!”.

4. Toată adunarea a hotărât să facă aşa, căci lucrul acesta a părut bun în ochii întregului popor.

5. Davíd a adunat tot Israélul de la Şihór, în Egipt, până la intrarea în Hamát, ca să aducă arca lui Dumnezeu din Chiríat-Iearím.

6. Davíd şi tot Israélul a mers la Baalá, la Chiríat-Iearím, care este al lui Iúda, ca să aducă de acolo arca lui Dumnezeu, Domnul care stă peste heruvimi, unde este invocat numele [lui Dumnezeu].

7. Au pus arca lui Dumnezeu într-un car nou [pe care l-au luat] din casa lui Abínadab, iar Uzá şi Ahió conduceau carul.

8. Davíd şi tot Israélul jucau înaintea lui Dumnezeu cu toată puterea lor, cu cântece, cu harpe, alăute, timpane, cimbale şi trâmbiţe.

9. Când au ajuns la aria lui Chidón, Uzá şi-a întins mâna să ţină arca, pentru că boii s-au poticnit.

10. Mânia Domnului s-a aprins împotriva lui Uzá şi l-a lovit, pentru că îşi întinsese mâna spre arcă. [Uzá] a murit acolo înaintea lui Dumnezeu.

11. Davíd s-a mâniat pentru că Domnul l-a lovit pe Uzá şi a numit locul acela Péreţ-Uzá până în ziua de azi.

12. Davíd s-a temut de Dumnezeu în ziua aceea şi a zis: ,,Cum să aduc la mine arca lui Dumnezeu?”.

13. Davíd n-a adus arca la el, în cetatea lui Davíd, ci a dus-o în casa lui Óbed-Edóm din Gat.

14. Arca lui Dumnezeu a rămas trei luni în familia lui Óbed-Edóm, în casa lui. Domnul a binecuvântat casa lui Óbed-Edóm şi tot ce era al lui.





“Não queremos aceitar o fato de que o sofrimento é necessário para nossa alma e de que a cruz deve ser o nosso pão cotidiano. Assim como o corpo precisa ser nutrido, também a alma precisa da cruz, dia a dia, para purificá-la e desapegá-la das coisas terrenas. Não queremos entender que Deus não quer e não pode salvar-nos nem santificar-nos sem a cruz. Quanto mais Ele chama uma alma a Si, mais a santifica por meio da cruz.” São Padre Pio de Pietrelcina