1. Davíd a convocat la Ierusalím toate căpeteniile lui Israél, căpeteniile triburilor, căpeteniile grupelor care îl slujeau pe rege, căpeteniile peste mii şi căpeteniile peste sute, căpeteniile peste toate bunurile turmelor regelui şi ale fiilor săi, funcţionarii, cei puternici şi cei viteji.

2. Regele Davíd s-a ridicat pe picioarele sale şi a zis: „Ascultaţi-mă, fraţii mei şi poporul meu! Eu aveam la inimă să construiesc o casă pentru ca să aşez arca alianţei Domnului şi ca aşternut pentru picioarele Dumnezeului nostru. Am făcut pregătiri ca să se construiască,

3. dar Dumnezeu mi-a zis: «Nu-mi vei construi o casă, pentru că tu eşti un războinic şi ai vărsat sânge».

4. Domnul Dumnezeul lui Israél m-a ales din toată casa tatălui meu ca să fiu rege peste Israél pentru totdeauna. Căci în Iúda a ales un conducător; în casa lui Iúda, casa tatălui meu, între fiii tatălui meu, i-a plăcut de mine să mă facă rege peste tot Israélul.

5. Şi între toţi fiii mei – căci Domnul mi-a dat mulţi fii – l-a ales pe Solomón, fiul meu, ca să stea pe tronul împărăţiei Domnului, peste Israél.

6. El mi-a zis: «Fiul tău Solomón, el va zidi casa mea şi curţile mele, căci l-am ales să-mi fie mie fiu, iar eu îi voi fi lui tată.

7. Îi voi întări domnia pe vecie dacă va fi statornic în împlinirea poruncilor mele şi a judecăţilor mele, cum este astăzi».

8. Acum, în ochii întregului Israél, adunarea Domnului, şi înaintea Dumnezeului nostru, aveţi grijă să căutaţi toate poruncile Domnului Dumnezeului vostru, ca să stăpâniţi ţara [aceasta] bună şi s-o lăsaţi de moştenire fiilor voştri după voi pentru totdeauna!

9. Iar tu, Solomón, fiul meu, învaţă să-l cunoşti pe Dumnezeul tatălui tău şi slujeşte-i cu inimă neprihănită şi cu suflet binevoitor, căci Domnul cercetează toate inimile şi înţelege toate planurile minţii! Dacă-l vei căuta, se va lăsa găsit de tine; dar dacă-l vei abandona, te va abandona pentru [totdeauna].

10. Vezi acum că Domnul te-a ales ca să zideşti o casă ca sanctuar! Fii tare şi lucrează!”.

11. Davíd i-a dat lui Solomón, fiul său, modelul vestibulului, al încăperilor sale, al vistieriilor sale, al camerelor sale de sus şi al camerelor sale interioare şi al încăperii capacului ispăşirii.

12. [I-a dat] modelul pentru tot ceea ce era în duhul său: pentru curţile casei Domnului, pentru toate camerele de jur împrejur, pentru vistieriile casei lui Dumnezeu şi pentru vistieriile [obiectelor] sacre;

13. pentru grupele preoţilor şi ale levíţilor, pentru toată lucrarea slujirii casei Domnului şi pentru toate obiectele slujirii în casa Domnului:

14. aur, după greutate, pentru cele de aur, pentru toate obiectele fiecărui fel de slujire; [argint] pentru toate obiectele de argint, după greutate, pentru toate obiectele fiecărui fel de slujire;

15. greutatea candelabrelor de aur şi a candelelor lor de aur, după greutatea fiecărui candelabru şi a candelelor lui; [argint] pentru candelabrele de argint, după greutate, pentru candelabru şi pentru candelele lui, după necesitatea fiecărui candelabru;

16. aur, după greutate, pentru mesele [pâinii] punerii înainte, pentru fiecare masă, şi argint pentru mesele din argint;

17. aur curat pentru furculiţe, vase şi urcioare; pentru cupele din aur, după greutate, pentru fiecare cupă; [argint] pentru cupele din argint, după greutate, pentru fiecare cupă;

18. pentru altarul tămâierii, aur fin, după greutate; şi modelul carului heruvimilor de aur care îşi întindeau [aripile] peste arca alianţei Domnului.

19. „Toate mi-au fost date în scris de Domnul ca să pricep toată lucrarea modelului”.

20. Davíd i-a zis lui Solomón, fiul său: „Fii tare, ai curaj şi lucrează! Nu te teme şi nu te înspăimânta, pentru că Domnul Dumnezeu, Dumnezeul meu, este cu tine! El nu te va lăsa şi nu te va părăsi până când nu vei termina toată lucrarea slujirii din casa Domnului.

21. Iată, ai cu tine grupele preoţilor şi ale levíţilor pentru toată slujirea casei lui Dumnezeu; şi, pentru toată lucrarea, tot felul de oameni binevoitori şi pricepuţi în orice fel de lucrare; iar căpeteniile şi tot poporul sunt la cuvântul tău”.





“Não queremos aceitar o fato de que o sofrimento é necessário para nossa alma e de que a cruz deve ser o nosso pão cotidiano. Assim como o corpo precisa ser nutrido, também a alma precisa da cruz, dia a dia, para purificá-la e desapegá-la das coisas terrenas. Não queremos entender que Deus não quer e não pode salvar-nos nem santificar-nos sem a cruz. Quanto mais Ele chama uma alma a Si, mais a santifica por meio da cruz.” São Padre Pio de Pietrelcina