Judite, 6

1. A estas palavras, Holofernes encolerizou-se e disse a Aquior:

1. Când s-a liniştit larma oamenilor care erau în jurul adunării, Holoférn, comandantul suprem al armatei asiriénilor, i-a spus lui Ahiór înaintea întregului popor al străinilor şi înaintea tuturor fiilor lui Moáb:

2. “Já que nos predisseste que a nação de Israel será defendida por seu Deus, vou mostrar-te que não há outro deus senão Nabuco­donosor:

2. „Cine eşti tu, Ahiór, şi voi, tocmiţi ai lui Efraím, că ai profetizat astăzi împotriva noastră şi ai spus să nu luptăm cu neamul lui Israél pentru că Dumnezeul lor îi va proteja? Cine este dumnezeu în afară de Nabucodonosór? El va trimite puterea lui şi-i va nimici de pe faţa pământului şi nu-i va mântui dumnezeul lor.

3. quando os tivermos ferido a todos como a um só homem, perecerás tu também com eles pela espada dos assírios e todo o Israel desaparecerá contigo.

3. Dar noi, slujitorii lui, îi vom lovi ca pe un singur om şi nu vor sta să înfrunte puterea cailor noştri.

4. Assim apren­derás que Nabucodonosor é o senhor de toda a terra. A espada de meus soldados atravessará tuas costas e cairás trans­passado no meio dos feridos de Israel. Não respirarás mais senão para ser exterminado com eles.

4. Îi vom arde, iar munţii lor se vor îmbăta de sângele lor, câmpiile lor se vor umple de morţii lor şi nu va rezista puterea picioarelor lor înaintea noastră, ci vor fi nimiciţi, spune regele Nabucodonosór, domnul întregului pământ, şi nu se va pierde niciunul dintre cuvintele lui.

5. Se crês na verdade de tua profecia, não desanimes; muda a palidez de tua face, se pensas que minhas palavras não se podem realizar.

5. Iar tu, Ahiór, tocmit al lui Amón, care ai spus cuvintele acestea în ziua nelegiuirii tale, nu vei mai vedea faţa mea din ziua aceasta până când voi pedepsi neamul celor [care vin] din Egipt.

6. E para que saibas que terás a mesma sorte que eles, serás desde já associado a esse povo, a fim de sofreres com eles os golpes de minha vingança, quando minha espada infligir-lhes o castigo que merecem”.

6. Atunci, fierul armatei mele şi poporul slujitorilor mei vor străpunge coastele tale şi vei cădea printre răniţii lor când mă voi întoarce.

7. Então, Holofernes ordenou aos seus homens que prendessem Aquior e o levassem a Betúlia para entregá-lo nas mãos dos israelitas.*

7. Slujitorii mei te vor duce înapoi în ţinutul muntos şi te vor pune într-una dintre cetăţile din trecători.

8. Os escravos de Holofernes tomaram-no e se foram através da planície. Ao se aproximarem dos montes, porém, saíram contra eles os atiradores de funda

8. Dar nu vei muri până când nu vei fi nimicit împreună cu ei.

9. e eles desviaram-se para os lados da montanha, onde ataram Aquior a uma árvore pelas mãos e pés. Abandonaram-no ali amarrado e voltaram para o seu senhor.

9. Dacă într-adevăr speri în inima ta că ei nu vor fi luaţi, să nu-ţi cadă faţa! Am spus şi nu se va pierde nimic din cuvintele mele”.

10. Ora, os israelitas que desciam de Betúlia encontraram-no e, soltando-o, levaram-no para a cidade. Puseram-no no meio do povo e perguntaram-lhe o motivo por que os assírios o deixaram amarrado.

10. Holoférn a poruncit slujitorilor săi care erau de faţă în cortul său să-l ia pe Ahiór, să-l ducă în Betúlia şi să-l predea în mâinile fiilor lui Israél.

11. Naquele tempo, Betúlia era governada por Ozias, filho de Micas, da tribo de Simeão e por Carmi, também chamado Gotoniel.

11. Slujitorii lui l-au luat şi l-au dus afară din tabără, în câmpie, iar din mijlocul câmpiei au plecat spre ţinutul muntos şi au ajuns la izvoarele care erau mai jos de Betúlia.

12. E, estando no meio dos anciãos e em presença de todo o povo, Aquior contou tudo o que tinha respondido quando Holofernes o interrogara e como a gente de Holofernes quis matá-lo por ter ele falado assim;

12. Când i-au văzut oamenii din cetate, de pe vârful muntelui, şi-au luat armele şi au ieşit în afara cetăţii, pe vârful muntelui, şi fiecare om purtător de praştie le-a oprit urcarea şi a aruncat asupra lor cu pietre.

13. e como Holofernes, encolerizado, ordenara que ele fosse por esse motivo entregue aos israelitas, a fim de que, após a vitória sobre eles, ele fizesse perecer também Aquior com diversos suplícios, porque ele dissera que o Deus do céu era o defensor de Israel.

13. [Atunci slujitorii] au coborât de pe munte, l-au legat pe Ahiór şi l-au lăsat aruncat la poalele muntelui, iar ei s-au întors la stăpânul lor.

14. Após essa narração de Aquior, todo o povo se prostrou com o rosto por terra em adoração diante do Senhor e todos, unidos de coração, oraram ao Senhor com gemidos e prantos:

14. Fiii lui Israél au coborât din cetatea lor, s-au apropiat de el, l-au dezlegat şi l-au dus la Betúlia şi l-au pus să stea înaintea principilor cetăţii lor,

15. “Senhor – disseram eles –, Deus do céu e da terra, vede o seu orgulho e olhai para a nossa humilhação. Lançai os vossos olhos sobre os vossos fiéis. Mostrai que não abandonais aqueles que confiam em vós, mas que humilhais os que presumem de si mesmos e se gloriam do seu poder”.

15. care în acele zile erau Ozía, [fiul] lui Micá din tribul lui Simeón, şi Hábris, [fiul] lui Hármis, fiul lui Melhiél.

16. Acabada a lamentação e terminada a prece do povo, que durou um dia todo, encorajaram Aquior, dizendo:

16. I-au convocat pe toţi bătrânii cetăţii; au alergat toţi tinerii lor şi femeile la adunare. L-au aşezat pe Ahiór în mijlocul întregului lor popor, iar Ozía l-a întrebat despre cele întâmplate.

17. “O Deus de nossos pais, cujo poder proclamaste, te concederá a recompensa de veres tu a ruína deles.

17. Răspunzând, le-a făcut cunoscute cuvintele consiliului lui Holoférn şi toate cuvintele pe care el le-a spus în mijlocul principilor fiilor asiriénilor şi cum s-a mândrit Holoférn faţă de casa lui Israél.

18. Quando o Senhor, nosso Deus, tiver livrado os seus servos, que ele esteja também contigo no meio de nós, a fim de que vivas, tu e os teus, conosco, como for do teu agrado”.

18. Poporul a căzut, l-a adorat pe Dumnezeu şi a strigat, zicând:

19. Então, Ozias, despedida a assembleia, recebeu Aquior em sua casa e ofereceu-lhe uma grande ceia.

19. „Doamne Dumnezeul cerului, priveşte la aroganţa lor şi îndură-te de umilinţa neamului nostru! Priveşte la faţa celor sfinţiţi ţie în ziua aceasta!”.

20. E foram convidados a ela todos os anciãos, (pois já) tinha terminado o jejum e comeram juntos alegremente.

20. Aşa l-au încurajat pe Ahiór şi l-au lăudat foarte mult.

21. Depois foi convocado todo o povo e oraram durante toda a noite no lugar onde estavam reunidos, pedindo socorro ao Deus de Israel.

21. Ozía l-a luat din adunare acasă la el şi a făcut un ospăţ pentru bătrâni. L-au invocat pe Dumnezeul lui Israél toată noaptea aceea [să le vină] în ajutor.