Znaleziono 623 Wyniki dla: Foc
ci a umblat pe căile regilor lui Israél. Chiar şi pe fiul său l-a trecut prin foc după [modul] abominábil al popoarelor pe care le alungase Domnul din faţa fiilor lui Israél. (Cartea a doua a Regilor 16, 3)
I-au trecut pe fiii lor şi pe fiicele lor prin foc, s-au dedat la ghicit şi la descântece, s-au vândut ca să facă ceea ce este rău în ochii Domnului, mâniindu-l. (Cartea a doua a Regilor 17, 17)
cei din Avá i-au făcut pe Nibház şi Tartác; cei din Sefarváim i-au ars pe copiii lor în foc [în cinstea] lui Adramélec şi Anamélec, dumnezeii din Sefarváim. (Cartea a doua a Regilor 17, 31)
I-au dat pe zeii lor în foc, căci ei nu erau dumnezei, ci lucrarea mâinilor oamenilor din lemn şi din piatră. Şi au pierit. (Cartea a doua a Regilor 19, 18)
L-a trecut pe fiul său prin foc; [a practicat] prezicătoria şi magia; a stabilit necromanţi şi fermecători: a făcut mult rău în ochii Domnului, mâniindu-l. (Cartea a doua a Regilor 21, 6)
[Regele] a purificat Tófetul, care e în Valea fiilor lui Hinnóm, ca nimeni să nu-şi mai treacă fiul sau fiica prin foc pentru Móloc. (Cartea a doua a Regilor 23, 10)
A îndepărtat de la intrarea casei Domnului caii pe care regii lui Iúda îi închinaseră soarelui lângă camera lui Netán-Mélec, funcţionarul care locuia în dependinţe, şi a ars în foc carele soarelui. (Cartea a doua a Regilor 23, 11)
A ars templul Domnului, palatul regelui şi toate casele Ierusalímului. A dat foc tuturor caselor mari. (Cartea a doua a Regilor 25, 9)
[Filistenii] i-au părăsit acolo pe dumnezeii lor, iar Davíd a zis: „Să fie arşi în foc!”. (Cartea întâi a Cronicilor 14, 12)
Davíd a zidit acolo un altar Domnului şi a adus arderi de tot şi jertfe de împăcare. L-a invocat pe Domnul şi Domnul a răspuns [trimiţând] foc din cer asupra altarului şi a arderii de tot. (Cartea întâi a Cronicilor 21, 26)
Când Solomón şi-a terminat rugăciunea, a coborât foc din cer şi a consumat arderea de tot şi jertfele. Şi gloria Domnului a umplut templul. (Cartea a doua a Cronicilor 7, 1)
Toţi fiii lui Israél au văzut că focul cobora şi că gloria lui Dumnezeu era peste templu; şi-au plecat faţa la pământ, pe paviment, s-au închinat şi l-au lăudat pe Domnul, zicând: „Căci [Domnul] este bun, căci veşnică este îndurarea lui!”. (Cartea a doua a Cronicilor 7, 3)