Znaleziono 89 Wyniki dla: Aháb
[Aháb] le-a zis mesagerilor lui Ben-Hadád: „Spuneţi-i domnului meu, regele: «Tot ceea ce ai trimis prima dată [să i se spună] slujitorului tău voi face. Dar lucrul acesta nu pot să-l fac»”. Mesagerii au plecat şi i-au transmis cuvântul. (Cartea întâi a Regilor 20, 9)
Ben-Hadád a trimis [să i se spună] lui Aháb: „Aşa să-mi facă zeii – ba mai rău – dacă va fi de ajuns praful din Samaría să umple mâinile întregului popor care este la picioarele mele!”. (Cartea întâi a Regilor 20, 10)
Dar, iată, un profet s-a apropiat de Aháb, regele lui Israél, şi a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: «Ai văzut această mulţime mare? Iată, astăzi o dau în mâna ta, ca să ştii că eu sunt Domnul!»”. (Cartea întâi a Regilor 20, 13)
Aháb a zis: „Prin cine?”. Iar [profetul] a răspuns: „Aşa vorbeşte Domnul: «Prin slujitorii căpeteniilor de provincie»”. [Aháb] a zis: „Cine va începe lupta?”. [Profetul] a răspuns: „Tu”. (Cartea întâi a Regilor 20, 14)
Şi-au încins coapsele cu saci şi capetele cu funii, au venit la regele lui Israél şi i-au zis: „Slujitorul tău Ben-Hadád a zis: «Lasă-mi, te rog, sufletul să trăiască!»”. [Aháb] a răspuns: „Este încă în viaţă? Este fratele meu”. (Cartea întâi a Regilor 20, 32)
[Ben-Hadád] i-a zis: ,,Îţi voi da înapoi cetăţile pe care le-a luat tatăl meu de la tatăl tău; poţi să-ţi faci străzi în Damásc aşa cum a făcut tatăl meu în Samaría”. [Aháb] a zis: „Prin alianţa [aceasta] te voi lăsa să pleci”. Au încheiat alianţa şi i-a dat drumul. (Cartea întâi a Regilor 20, 34)
După aceste lucruri, Nabót din Izreél avea o vie în Izreél, lângă palatul lui Aháb, regele din Samaría. (Cartea întâi a Regilor 21, 1)
Aháb i-a spus lui Nabót: „Dă-mi mie via ta să fac o grădină de verdeţuri, căci este foarte aproape de casa mea! Iar eu îţi voi da în locul ei o vie mai bună sau, dacă este mai bun în ochii tăi, îţi voi da preţul ei în argint”. (Cartea întâi a Regilor 21, 2)
Nabót, însă, i-a răspuns lui Aháb: „Să mă ferească Domnul să-ţi dau moştenirea părinţilor mei!”. (Cartea întâi a Regilor 21, 3)
Aháb a venit acasă trist şi mâniat din cauza cuvântului pe care i-l spusese Nabót din Izreél: „Nu-ţi voi da moştenirea părinţilor mei”. S-a culcat pe pat, şi-a întors faţa şi n-a mâncat nimic. (Cartea întâi a Regilor 21, 4)
[Izabéla] a scris nişte scrisori în numele lui Aháb, le-a sigilat cu sigiliul lui Aháb şi le-a trimis bătrânilor şi conducătorilor care erau în cetatea lui şi locuiau cu Nabót. (Cartea întâi a Regilor 21, 8)
Când a auzit Izabéla că Nabót fusese bătut cu pietre şi că murise, i-a zis lui Aháb: „Ridică-te şi ia în stăpânire via lui Nabót din Izreél, care a refuzat să ţi-o dea pe argint! Căci Nabót nu mai este viu, ci a murit”. (Cartea întâi a Regilor 21, 15)
