Znaleziono 26382 Wyniki dla: Şi
Era ajunul sabátului şi de aceea nu s-au mai lungit să-i urmărească. (Cartea a doua a Macabéilor 8, 26)
După ce au adunat armele duşmanilor şi i-au despuiat, au celebrat sabátul binecuvântându-l cu prisosinţă şi lăudându-l pe Domnul, care îi adusese teferi până în ziua aceea, rânduind-o ca început al îndurării faţă de ei. (Cartea a doua a Macabéilor 8, 27)
După sabát, au împărţit din pradă celor mutilaţi, văduvelor şi orfanilor, iar ce a rămas au împărţit între ei şi copiii lor. (Cartea a doua a Macabéilor 8, 28)
Apoi, luptând împotriva lui Timotéi şi Bahídes, au ucis mai mult de douăzeci de mii [de duşmani] şi au cucerit cu mare uşurinţă fortăreţe înalte. După aceea, au împărţit prada bogată în două părţi egale: una pentru ei, iar cealaltă pentru cei mutilaţi, pentru orfani şi pentru văduve, ba chiar şi pentru bătrâni. (Cartea a doua a Macabéilor 8, 30)
În timp ce se celebra victoria în patrie, i-au ars pe cei care dăduseră foc porţilor sfinte şi pe Calisténes, care fugise într-o căsuţă. Astfel, ei şi-au primit răsplata pentru nelegiuirea lor. (Cartea a doua a Macabéilor 8, 33)
umilit cu ajutorul Domnului de către cei pe care îi considera că sunt de nimic – şi-a aruncat veşmântul de glorie şi, pornind singur ca un sclav fugar în pustiu, a ajuns la Antiohía, încă prea norocos după distrugerea armatei. (Cartea a doua a Macabéilor 8, 35)
El, care le promisese románilor tributul din vânzarea captivilor de la Ierusalím, acum le vestea tuturor că iudeii au un apărător şi că sunt de neînvins iudeii, pentru că ei urmează legile prescrise lor de acesta. (Cartea a doua a Macabéilor 8, 36)
Cam în acel timp, Antióh s-a întors fără glorie din ţinuturile Pérsiei. (Cartea a doua a Macabéilor 9, 1)
Căci fusese în [cetatea] numită Persépolis şi încercase să prădeze templul şi să captureze cetatea. Dar, răsculându-se, mulţimile au pus mâna pe arme, iar Antióh, fiind învins de duşmani, a trebuit să fugă cu ruşine. (Cartea a doua a Macabéilor 9, 2)
Pe când se afla la Ecbatána, a aflat cele întâmplate lui Nicanór şi celor care erau cu Timotéi. (Cartea a doua a Macabéilor 9, 3)
Cuprins de mânie, se gândea să-i facă pe iudei să plătească pentru răul făcut de cei care-l puseseră pe fugă; de aceea, i-a poruncit celui care conducea carul său să alerge fără încetare pentru a ajunge repede la sfârşitul călătoriei. Însă judecata din cer era deja asupra lui, căci, în trufia lui, spusese: „Voi face Ierusalímul groapă comună pentru iudei când voi ajunge acolo”. (Cartea a doua a Macabéilor 9, 4)
Dar Domnul care vede toate, Dumnezeul lui Israél, l-a lovit cu o boală nevăzută şi incurabilă: de îndată ce a spus cuvântul [acesta], l-a cuprins o durere fără leac în măruntaie însoţită de groaznice chinuri lăuntrice. (Cartea a doua a Macabéilor 9, 5)