Znaleziono 26382 Wyniki dla: Şi
Invazia răului era apăsătoare şi de neîndurat chiar şi pentru mulţimi. (Cartea a doua a Macabéilor 6, 3)
Templul era plin de desfrânările şi petrecerile neamurilor care se desfătau cu desfrânate, se apropiau de femei chiar şi în curţile sfinte şi aduceau înăuntru lucruri care nu se cuveneau. (Cartea a doua a Macabéilor 6, 4)
Nu se puteau celebra nici zilele de sâmbătă şi nici sărbătorile părinteşti şi nici să mărturiseşti că eşti iudeu. (Cartea a doua a Macabéilor 6, 6)
Din contră, erau duşi cu aspră violenţă în fiecare lună, de ziua regelui, [să mănânce] din ospăţul ritual, iar când venea sărbătoarea lui Dyonísos să poarte coroane de iederă, luând parte la alaiul în cinstea lui Dyonísos. (Cartea a doua a Macabéilor 6, 7)
Prin instigarea venită de la [locuitorii] din Ptolemáis, s-a dat un decret ca în cetăţile greceşti învecinate să se ia aceleaşi măsuri faţă de iudei, ca să ia parte şi ei la ospăţul ritual. (Cartea a doua a Macabéilor 6, 8)
Au fost aduse două femei care îşi tăiaseră copiii împrejur. Le-au fost atârnaţi la sân pruncii şi au fost purtate prin cetate în public, apoi au fost aruncate de pe ziduri. (Cartea a doua a Macabéilor 6, 10)
Alţii, care se adunaseră pe ascuns în peşteri ca să celebreze ziua a şaptea, au fost denunţaţi lui Fílip şi au fost arşi de vii împreună, refuzând să se apere din respect faţă de solemnitatea zilei. (Cartea a doua a Macabéilor 6, 11)
Îi rog pe cei care se apropie de această carte să nu se descurajeze din cauza celor întâmplate, ci să considere că pedepsele nu sunt spre distrugerea, ci spre educarea neamului nostru. (Cartea a doua a Macabéilor 6, 12)
Căci a nu-i lăsa mult timp [nepedepsiţi] pe cei păcătoşi, ci a-i lovi imediat cu pedepse este un semn de mare bunăvoinţă. (Cartea a doua a Macabéilor 6, 13)
Cu celelalte neamuri, Stăpânul aşteaptă cu răbdare şi nu le pedepseşte până când nu împlinesc [măsura] păcatelor, însă nu tot aşa a judecat să facă cu noi. (Cartea a doua a Macabéilor 6, 14)
De aceea, niciodată îndurarea nu se îndepărtează de noi, ci chiar şi atunci când ne mustră cu nenorociri, el nu-şi părăseşte poporul. (Cartea a doua a Macabéilor 6, 16)
Era un oarecare Eleazár, un bărbat dintre scribii de frunte, înaintat în vârstă şi foarte frumos la chip. Pe acesta îl forţau să deschidă gura ca să mănânce carne de porc. (Cartea a doua a Macabéilor 6, 18)