1. Într-o sâmbătă, [Isus] a venit în casa unuia dintre conducătorii fariseilor ca să ia masa, iar ei îl urmăreau.

2. Şi iată, era în faţa lui un [bolnav de] hidropizie.

3. Atunci, Isus a spus învăţaţilor Legii şi fariseilor: „Este permis sau nu să vindeci sâmbăta?”.

4. Dar ei tăceau. Atunci, luându-l, l-a vindecat şi l-a trimis.

5. Iar lor le-a zis: „Care dintre voi, dacă-i cade fiul sau boul în fântână, nu-l scoate îndată în zi de sâmbătă?”.

6. Iar ei n-au putut să-i răspundă la acestea.

7. Văzând cum îşi alegeau locurile dintâi, [Isus] le-a spus celor invitaţi această parabolă:

8. „Când eşti chemat de cineva la nuntă, nu ocupa primul loc, pentru că ar putea fi chemat cineva mai de seamă decât tine

9. şi, venind cel care te-a chemat şi pe tine, şi pe el, îţi va spune: «Dă locul acestuia!». Atunci vei sta cu ruşine pe ultimul loc.

10. Dimpotrivă, când eşti chemat, mergi şi aşază-te pe ultimul loc, pentru ca atunci când va veni cel care te-a chemat, să-ţi spună: «Prietene, urcă mai sus!», şi acolo vei avea glorie în faţa tuturor celor care sunt la masă cu tine!

11. Căci oricine se înalţă pe sine va fi umilit, iar cel care se umileşte va fi înălţat”.

12. Iar celui care l-a invitat i-a spus: „Când dai un prânz sau un ospăţ, nu-i invita pe prieteni, nici pe fraţi, nici rudele, nici vecinii bogaţi, ca nu cumva să te invite şi ei la rândul lor şi asta să-ţi fie răsplata!

13. Dimpotrivă, când dai o masă, invită-i pe cei săraci, infirmi, şchiopi, orbi

14. şi vei fi fericit, pentru că ei nu au cu ce să te răsplătească, dar vei fi răsplătit la învierea celor drepţi!”.

15. (Mt 22,2-11) Când a auzit acestea, unul dintre cei care erau la masă i-a spus: „Fericit este acela care va sta la masă în împărăţia lui Dumnezeu!”.

16. Dar el i-a zis: „Un om a făcut un ospăţ mare şi i-a chemat pe mulţi,

17. iar la ora ospăţului l-a trimis pe servitorul său să spună celor pe care îi chemase: «Veniţi, deja este gata!».

18. Dar, unul după altul, au început toţi să se scuze. Primul i-a spus: «Mi-am cumpărat un ogor şi e necesar să merg să-l văd. Te rog, primeşte scuzele mele!».

19. Un altul a spus: «Am cumpărat cinci perechi de boi şi merg să-i încerc. Te rog, primeşte scuzele mele!».

20. Iar un altul i-a spus: «Tocmai acum m-am căsătorit şi nu pot să vin».

21. Întorcându-se, servitorul a spus acestea stăpânului său. Atunci, stăpânul casei s-a înfuriat şi i-a spus servitorului: «Mergi îndată pe străzile şi pe uliţele cetăţii şi adu-i aici pe săraci, pe infirmi, pe orbi şi pe şchiopi!».

22. Servitorul i-a spus: «Stăpâne, s-a făcut ce ai poruncit şi încă mai este loc».

23. Atunci, stăpânul i-a zis servitorului: «Ieşi pe drumuri şi cărări şi constrânge-i să intre, pentru ca să mi se umple casa!

24. Căci vă spun că niciunul dintre oamenii care fuseseră chemaţi nu va gusta din cina mea»”.

25. (Mt 10,37-38) Multă lume mergea după Isus, iar el, întorcându-se, le-a spus:

26. „Dacă cineva vine la mine şi nu-şi urăşte tatăl, mama, femeia, copiii, fraţii şi surorile, ba chiar propria sa viaţă, nu poate fi discipolul meu.

27. Cine nu-şi poartă crucea şi nu vine după mine nu poate fi discipolul meu.

28. Într-adevăr, cine dintre voi, voind să construiască un turn, nu stă mai întâi să calculeze cheltuiala, dacă are cu ce să-l termine?

29. Pentru ca nu cumva, punând temelia şi neputând să-l termine, toţi cei care-l văd să înceapă a-l lua în râs,

30. spunând: «Acest om a început să construiască, dar nu poate să termine».

31. Sau care rege, pornind la război împotriva altui rege, nu stă mai întâi să se sfătuiască dacă poate cu zece mii să înfrunte pe cel care vine împotriva lui cu douăzeci de mii?

32. Iar de nu, pe când celălalt este încă departe, trimite solie ca să ceară pacea.

33. Tot astfel, niciunul dintre voi care nu renunţă la tot ceea ce are nu poate fi discipolul meu.

34. Sarea este bună; dar dacă şi sarea îşi pierde gustul, cum şi-l va mai recăpăta?

35. Nu mai este bună nici pentru pământ, nici pentru gunoi: se aruncă afară. Cine are urechi pentru a asculta, să asculte!”.





“Os talentos de que fala o Evangelho são os cinco sentidos, a inteligência e a vontade. Quem tem mais talentos, tem maior dever de usá-los para o bem dos outros.” São Padre Pio de Pietrelcina