Katolicka Biblia
 

Evanghelia după sf. Ioan, 12

3. Atunci, Maria, luând un vas cu mireasmă de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Isus şi i le-a şters cu părul ei. Şi casa s-a umplut cu parfumul miresmei.

Wersety związane z Evanghelia după sf. Ioan, 12:

Capitolul 12 din Evanghelia Sfântului Ioan spune povestea lui Isus care intră în Ierusalim și fiind primită cu laude de mulțime. Cu toate acestea, el vorbește și despre respingerea lui Isus de către liderii religioși evrei și despre predicția morții sale iminente. În continuare sunt cinci versete legate de subiectele abordate în Ioan 12, excluzând versetele capitolului în sine:

Isaia 53:3: „Nu este ignorată și respinsă de oameni, un om de durere și experimentat în suferință; și ca unul dintre care bărbații și -au ascuns fața, a fost disprețuit și nu am făcut -o deloc”. Acest verset al profeției lui Isaia descrie respingerea lui Isus și lipsa lui de recunoaștere de către oameni, anticipând respingerea cu care se va confrunta de liderii religioși.

Psalmul 118:26: „Binecuvântat cine vine în numele Domnului! Vă binecuvântăm din casa Domnului”. Acest psalm este citat de închinători care salută intrarea triumfală a lui Isus în Ierusalim, recunoscându -l ca Mesia promisă.

Ioan 10:16: „Am încă alte oi care nu sunt de acest fald; pentru acestea trebuie să conduc și el, iar el îmi va auzi vocea și va fi o turmă și un păstor”. Acest verset este un indiciu al universalității mesajului lui Isus, pe care îl subliniază în Ioan 12:20-36, când unii greci îl caută să audă învățăturile sale.

Matei 21:46: „Au căutat să -l aresteze, dar se temeau de oameni, care îl considerau profet”. Acest verset descrie frica liderilor religioși de a -l aresta pe Isus din cauza popularității pe care a avut -o printre oameni.

Luca 19:41: „În timp ce se apropia și văzu orașul, Isus a plâns asupra lui”. Acest verset descrie tristețea lui Isus cu respingerea Ierusalimului și lipsa de înțelegere a lui ca Mesia și Mântuitorul.





“Há alegrias tão sublimes e dores tão profundas que não se consegue exprimir com palavras. O silêncio é o último recurso da alma, quando ela está inefavelmente feliz ou extremamente oprimida!” São Padre Pio de Pietrelcina