Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul), 35

1. Speranţele deşarte şi minciunile sunt pentru omul fără minte, iar visele dau aripi celui nepriceput.

2. Ca unul care se agaţă de umbră şi urmăreşte vântul, aşa este cel care acordă atenţie viselor.

3. Una după alta este viziunea viselor: înaintea unui chip este asemănarea [altui] chip.

4. Din impuritate, ce va fi purificat, şi din minciună, ce va fi adevărat?

5. Prezicerile, prevestirile şi visele sunt zadarnice şi inima delirează precum cea care este în chinurile naşterii.

6. Dacă nu sunt trimise de la Cel Preaînalt, nu le pune la inima ta!

7. Pe mulţi visele i-au făcut să rătăcească şi pe cei care şi-au pus speranţa în ele, i-au făcut să cadă.

8. Fără minciună va fi împlinită legea şi înţeleciunea este desăvârşită în gura celui credincios.

9. Omul călător cunoaşte multe şi cel mult încercat va povesti cu inteligenţă.

10. Cel care nu a fost încercat ştie puţine

11. şi cel care a călătorit şi-a înmulţit abilitatea.

12. Multe am văzut în călătoria mea, dar înţelegerea mea este mai mult decât cuvintele mele.

13. Deseori am riscat până la moarte, dar am fost salvat datorită acestora.

14. Duhul celor care se tem de Domnul va trăi

15. şi speranţa lor este în cel care-i mântuieşte.

16. Cel care se teme de Domnul nu se va teme de nimic şi nu se va înfricoşa, pentru că [Domnul] este speranţa lui.

17. Fericit este sufletul celui care se teme de Domnul:

18. pe cine se sprijină şi cine este sprijinul lui?

19. Ochii Domnului sunt asupra celor care îl iubesc, e ocrotire puternică şi spijin tare, adăpost de vântul fierbinte şi adăpost de [soarele] de la amiază, apărare de poticnire şi ajutor în cădere.

20. El înalţă sufletul şi luminează ochii, dă vindecare, viaţă şi binecuvântare.

21. Cel care jertfeşte din nedreptate [aduce] o ofrandă întinată

22. şi darurile celor fărădelege nu sunt spre bunăvoinţă.

23. Cel Preaînalt nu-şi găseşte plăcerea în ofrandele celor nelegiuiţi şi nu iartă păcatele datorită mulţimii jertfelor.

24. Cel care aduce jertfă din averea săracilor este precum cel care jertfeşte fiul înaintea tatălui său.

25. Pâinea celor nevoiaşi este viaţa săracilor şi cel care o ia este un om [vărsător] de sânge.

26. Îl ucide pe aproapele cel care îi ia cele necesare pentru viaţă

27. şi varsă sânge cel care îl privează de plată pe cel plătit [cu ziua].

28. Unul construieşte şi altul dărâmă: ce folos trag mai mult decât trudă?

29. Unul se roagă şi altul blestemă: al cărui glas va fi ascultat de Stăpân?

30. Unul se spală de [atingerea] de un mort şi apoi din nou îl atinge: la ce i-a folosit purificarea sa?

31. Astfel este omul care posteşte pentru păcatele sale şi din nou ajunge să le facă. Cine va asculta rugăciunea lui şi la ce i-a folosit când s-a umilit?