1. Solomón s-a înrudit prin căsătorie cu Faraón, regele Egiptului. A luat-o de soţie pe fiica lui Faraón şi a adus-o în cetatea lui Davíd până ce a terminat de construit casa lui, casa Domnului şi zidul Ierusalímului de jur împrejur.

2. Dar poporul aducea jertfe pe înălţimi, pentru că nu fusese construită o casă pentru numele Domnului până în zilele acelea.

3. Solomón îl iubea pe Domnul, mergând după obiceiurile lui Davíd, tatăl său. Numai că oferea pe înălţimi jertfe şi tămâie.

4. Regele a mers la Gabaón să aducă jertfe acolo, căci era cea mai însemnată înălţime. O mie de arderi de tot a adus Solomón pe altarul acela.

5. La Gabaón, Domnul i s-a arătat în vis lui Solomón noaptea. Dumnezeu i-a zis: „Cere ce vrei să-ţi dau!”.

6. Solomón a răspuns: „Tu ai arătat o mare îndurare faţă de slujitorul tău Davíd, tatăl meu, pentru că umbla înaintea ta în adevăr, în dreptate şi în corectitudinea inimii faţă de tine. Ai păstrat pentru el această mare bunăvoinţă şi i-ai dat un fiu care stă pe tronul său, cum este astăzi.

7. Acum, Doamne Dumnezeul meu, tu l-ai făcut pe slujitorul tău rege în locul tatălui meu, Davíd. Însă eu sunt doar un copil: nu ştiu să ies şi să intru.

8. Slujitorul tău este în mijlocul poporului pe care l-ai ales, popor numeros care nu poate fi nici socotit, nici numărat.

9. Dă-i slujitorului tău o inimă ascultătoare, ca să-l judece pe poporul tău, discernând între bine şi rău! Căci cine poate să-l judece pe poporul tău, care este atât de mare?”.

10. Cererea aceasta a fost plăcută în ochii Domnului pentru că Solomón a cerut lucrul acesta.

11. Dumnezeu a zis: „Fiindcă ai cerut lucrul acesta: nu ai cerut pentru tine zile multe, nu ai cerut pentru tine bogăţii, nu ai cerut viaţa duşmanilor tăi, ci ai cerut pentru tine discernământ ca să asculţi judecata,

12. iată, voi face după cuvintele tale. Îţi voi da o inimă înţeleaptă şi chibzuită: ca tine nu a mai fost nimeni înainte şi după tine nu se va mai ridica nimeni ca tine.

13. Îţi voi da ce n-ai cerut: bogăţii şi faimă. Şi nu va fi nimeni ca tine între regi în toate zilele [vieţii] tale.

14. Dacă vei merge pe căile mele, păzind hotărârile şi poruncile mele, aşa cum a umblat Davíd, tatăl tău, îţi voi lungi zilele”.

15. Apoi Solomón s-a trezit. Şi, iată, a fost un vis! Solomón a venit la Ierusalím şi a stat înaintea arcei alianţei Domnului. A adus arderi de tot, a oferit jertfe de împăcare şi a dat un ospăţ tuturor slujitorilor lui.

16. Atunci au venit două prostituate la rege şi au stat înaintea lui.

17. Una dintre femei a zis: „Domnul meu, eu şi femeia aceasta locuiam în aceeaşi casă şi am născut cu ea în casă.

18. La trei zile după ce am născut eu, a născut şi femeia aceasta. Locuiam împreună şi nu era niciun străin cu noi în casă; nu eram decât noi amândouă în casă.

19. Dar a murit fiul acestei femei noaptea, pentru că s-a culcat peste el.

20. Ea s-a sculat pe la mijlocul nopţii, l-a luat pe fiul meu de lângă mine când slujitoarea ta dormea şi l-a culcat la sânul ei; iar pe fiul ei care murise l-a culcat la sânul meu.

21. Dimineaţa m-am ridicat să-l alăptez pe fiul meu şi, iată, era mort. Dimineaţa m-am uitat cu atenţie la el şi, iată, nu era fiul meu pe care-l născusem”.

22. Cealaltă femeie a zis: „Ba nu! Fiul meu este cel viu, iar fiul tău, cel mort”. Dar [cea dintâi] a răspuns: „Ba nu! Fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu”. Şi aşa vorbeau ele înaintea regelui.

23. Regele a zis: „Una zice: «Fiul meu este cel viu, iar fiul tău este cel mort». Şi cealaltă zice: «Ba nu! Fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu»”.

24. Regele a zis: „Aduceţi-mi o sabie!”. Şi au adus o sabie înaintea regelui.

25. Regele a zis: „Împărţiţi copilul cel viu şi daţi o jumătate uneia şi o jumătate celeilalte!”.

26. Atunci femeia al cărei copil era viu a simţit că i se rupe inima pentru copil şi i-a zis împăratului: „Te rog, domnul meu, dă-i-l ei pe copilul cel viu, dar nu-l omorâţi!”. Dar cealaltă a zis: „Să nu fie nici al meu, nici al tău, ci să-l împartă!”.

27. Regele a zis: „Daţi-i [celei dintâi] copilul cel viu şi nu-l omorâţi! Ea este mama lui”.

28. Tot Israélul a auzit de judecata pe care o făcuse regele. S-au temut de rege, căci au văzut că înţelepciunea lui Dumnezeu era în el pentru a face judecata.





“O temor e a confiança devem dar as mãos e proceder como irmãos. Se nos damos conta de que temos muito temor devemos recorrer à confiança. Se confiamos excessivamente devemos ter um pouco de temor”. São Padre Pio de Pietrelcina