Katolicka Biblia
 

Cartea Înţelepciunii, 15

15. Căci pe toţi idolii neamurilor i-au considerat dumnezei ei, care nu au uzul ochilor pentru vedere, nici nări pentru respirarea aerului, nici urechi pentru a auzi, nici degetele mâinilor pentru pipăit, iar picioarele lor sunt inutile pentru mers.

Wersety związane z Cartea Înţelepciunii, 15:

Capitolul 15 din Cartea înțelepciunii descrie vanitatea idolilor și superioritatea Dumnezeului adevărat și viu. Mesajul central este că idolii sunt creaturi lipsite de viață care nu au puterea de a acționa, de a gândi sau de a răspunde închinătorilor lor. În schimb, Dumnezeul viu este creatorul tuturor lucrurilor și este demn de închinare și laudă. Mai jos sunt cinci versete legate de subiectele abordate în acest capitol:

Isaia 44:10: „Cât de prost este cel care face un zeu, un idol pentru propriile sale daune!” Acest verset evidențiază nebunia de a se închina idolilor, care sunt făcuți de mâinile umane și nu sunt în măsură să -și salveze sau să -i ajute pe închinătorii lor.

Psalmul 115:4-8: "Idolii lor sunt argintii și aur, lucrează din mâinile oamenilor. Au gură, dar nu vorbesc; ochii, dar nu văd; au urechi, dar nu aud; nas, Dar nu mirosiți; dar nu se simt; au picioare, dar nu merg pe jos; niciun sunet nu le iese din gât. " Acest psalm descrie inutilitatea idolilor și incapacitatea lor de a acționa, gândi sau vorbi.

Isaia 40:18-19: „Pe cine vei compara cu Dumnezeu și ce asemănare vei fi înaintea lui? Aceste versete evidențiază superioritatea lui Dumnezeu în raport cu idolii și susțin că nu există nimeni sau ceva care să poată fi comparat cu El.

Ieremia 10:5: „Întrucât acești idoli sunt o tijă de stuf, o lucrare a unui artificiar, nu pot vorbi; ei trebuie luați, pentru că nu pot merge. Nu vă fie frică de ei, pentru că nu pot face rău sau nu pot face bine. - Acest verset afirmă că idolii sunt inutili și fără putere și că nu există niciun motiv să se teamă de ei.

Isaia 45:20: „Regregă, vino, vino, vino, cei care scapă de națiuni, nu știu nimic care să -și conducă imaginile de sculptură, făcute din lemn și se roagă unui Dumnezeu care nu poate salva”. Acest verset evidențiază nebunia de a se închina idolilor și afirmă că cei care îi închină nu au cunoștințe despre Dumnezeu.





“Dirás tu o mais belo dos credos quando houver noite em redor de ti, na hora do sacrifício, na dor, no supremo esforço duma vontade inquebrantável para o bem. Este credo é como um relâmpago que rasga a escuridão de teu espírito e no seu brilho te eleva a Deus”. São Padre Pio de Pietrelcina