1. Iosafát a avut multe bogăţii şi onoare şi s-a înrudit cu Aháb.

2. După câţiva ani, el a coborât la Aháb în Samaría. Aháb a înjunghiat pentru el şi pentru poporul care era cu el multe oi şi mulţi viţei şi a insistat să urce împotriva [cetăţii] Ramót-Galaád.

3. Aháb, regele lui Israél, i-a zis lui Iosafát, regele lui Iúda: „Vrei să vii cu mine să luptăm împotriva [cetăţii] Ramót din Galaád?”. I-a răspuns: „Eu voi fi ca tine, poporul meu, ca poporul tău; voi fi cu tine în luptă!”.

4. Apoi, Iosafát i-a zis regelui lui Israél: „Consultă azi, te rog, cuvântul Domnului!”.

5. Regele lui Israél i-a adunat pe profeţi – patru sute – şi le-a zis: „Să mergem să luptăm împotriva [cetăţii] Ramót din Galaád sau să renunţăm?”. Ei i-au răspuns: „Mergi! Dumnezeu l-a dat în mâinile regelui”.

6. Dar Iosafát a zis: „Mai este aici vreun profet al Domnului ca să-l putem întreba?”.

7. Regele lui Israél i-a răspuns lui Iosafát: „Mai este un om prin care am putea să-l căutăm pe Domnul; însă îl urăsc, pentru că nu-mi profeţeşte nimic bun, ci totdeauna numai rău: este Mihéia, fiul lui Imlá”. Iosafát a zis: „Să nu vorbească regele aşa!”.

8. Atunci regele lui Israél a chemat un eunuc şi a zis: „Adu-l repede pe Mihéia, fiul lui Imlá!”.

9. Regele lui Israél şi Iosafát, regele lui Iúda, stăteau fiecare pe tronul său, îmbrăcaţi fiecare în hainele lor la aria de la intrarea porţii Samaríei. Toţi profeţii profeţeau înaintea lor.

10. Sedecía, fiul lui Cheníana, îşi făcuse nişte coarne de fier şi a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: «Cu acestea îl vei bate pe Arám până îl vei nimici»”.

11. Şi toţi profeţii profeţeau la fel, zicând: „Urcă la Ramót din Galaád, căci vei avea succes! Domnul l-a dat în mâinile regelui!”.

12. Mesagerul care se dusese să-l cheme pe Mihéia i-a vorbit aşa: „Iată, cuvintele profeţilor sunt ca o singură gură, [profeţind] binele pentru rege! Să fie cuvintele tale ca [vorba] unuia dintre ei şi vorbeşte de bine!”.

13. Mihéia a răspuns: „Viu este Domnul că ceea ce-mi va spune Dumnezeul meu, aceea voi spune!”.

14. A ajuns la rege şi regele i-a zis: „Mihéia, să mergem la Ramót din Galaád şi să luptăm împotriva lui sau să renunţăm?”. El a zis: „Mergeţi, căci veţi avea succes! Domnul i-a dat în mâinile voastre”.

15. Dar regele i-a zis: „De câte ori trebuie să te pun să juri că nu-mi vei spune decât adevărul în numele Domnului?”.

16. [Mihéia] a răspuns: „Văd tot Israélul risipit pe munţi ca o turmă care nu are păstor. Domnul zice: «Aceştia n-au stăpân; să se întoarcă fiecare acasă în pace!»”.

17. Regele lui Israél i-a zis lui Iosafát: „Oare nu ţi-am spus că el nu profeţeşte nimic bun despre mine, ci numai rău?”.

18. Atunci [Mihéia] a zis: „Ascultă cuvântul Domnului! L-am văzut pe Domnul stând pe tronul său şi toată oştirea cerurilor stând lângă el, la dreapta şi la stânga lui.

19. Domnul a zis: «Cine îl va amăgi pe Aháb, regele lui Israél, ca să urce şi să cadă la Ramót din Galaád?». Şi au răspuns unul într-un fel, altul în alt fel.

20. A ieşit un duh, a stat înaintea Domnului şi a zis: «Eu îl voi amăgi». Domnul i-a zis: «Prin ce?».

21. El a răspuns: «Voi ieşi şi voi fi un duh mincinos în gura tuturor profeţilor săi». [Domnul] a spus: «[Prin aceasta] îl vei putea amăgi. Ieşi şi fă aşa!».

22. Acum, iată, Domnul a pus un duh mincinos în gura acestor profeţi ai tăi! Domnul a vorbit rău despre tine”.

23. Atunci Sedecía, fiul lui Cheníana, s-a apropiat, l-a lovit pe Mihéia peste obraz şi a zis: „Pe ce cale a trecut Duhul Domnului de la mine ca să-ţi vorbească?”.

24. Mihéia i-a răspuns: „Iată, vei vedea în ziua când vei intra în camera dinăuntru ca să te ascunzi!”.

25. Regele lui Israél a zis: „Luaţi-l pe Mihéia şi duceţi-l la Amón, căpetenia cetăţii, şi la Ióas, fiul regelui,

26. şi spuneţi-le: «Aşa vorbeşte regele: ‹Puneţi-l pe acesta în închisoare şi hrăniţi-l cu pâinea întristării şi cu apa întristării până când mă voi întoarce în pace!› »”.

27. Mihéia a zis: „Dacă te vei întoarce în pace, Domnul n-a vorbit prin mine”. Şi a [mai] zis: „Să asculte toate popoarele!”.

28. Regele lui Israél şi Iosafát, regele lui Iúda, au urcat la Ramót din Galaád.

29. Regele lui Israél i-a zis lui Iosafát: „Mă voi preface că sunt altcineva şi voi merge la luptă. Tu, însă, îmbracă-te cu hainele tale!”. Regele lui Israél s-a prefăcut că este altcineva şi a mers la luptă.

30. Regele lui Arám a poruncit căpeteniilor peste care: „Să nu luptaţi nici cu cel mic, nici cu cel mare, ci numai cu regele lui Israél!”.

31. Când l-au văzut căpeteniile carelor pe Iosafát, au zis: „Cu siguranţă, acesta este regele lui Israél”. S-au întors spre el ca să lupte, dar Iosafát a strigat. Domnul l-a ajutat şi Dumnezeu i-a îndepărtat de la el.

32. Când au văzut căpeteniile carelor că nu era regele lui Israél, au plecat de la el.

33. Atunci, un om a tras cu arcul la întâmplare şi l-a lovit pe regele lui Israél între solzii armurii. [Aháb] a zis către cel [care-i mâna] carul: „Întoarce-te şi scoate-mă din tabără, căci sunt rănit!”.

34. Lupta s-a înteţit în ziua aceea. Regele a stat drept în car în faţa araméilor până seara şi a murit la apusul soarelui.





“Não desperdice suas energias em coisas que geram preocupação, perturbação e ansiedade. Uma coisa somente é necessária: elevar o espírito e amar a Deus.” São Padre Pio de Pietrelcina