1. Foametea era grea în ţară.

2. Când au terminat de mâncat grâul pe care-l aduseseră din Egipt, tatăl lor le-a zis: „Duceţi-vă iarăşi şi mai cumpăraţi-ne ceva de mâncare!”.

3. Iúda i-a răspuns: „Omul ne-a mărturisit: «Nu-mi veţi mai vedea faţa dacă fratele vostru nu va fi cu voi».

4. Dacă eşti de acord să-l trimiţi pe fratele nostru cu noi, vom coborî şi-ţi vom cumpăra de mâncare.

5. Dar dacă nu eşti [de acord] să-l trimiţi, nu vom coborî, căci omul ne-a spus: «Nu-mi veţi mai vedea faţa dacă fratele vostru nu va fi cu voi»”.

6. Israél a zis atunci: „Pentru ce mi-aţi făcut un astfel de rău făcându-i cunoscut omului aceluia că mai aveţi un frate?”.

7. Ei au răspuns: „Omul acela ne-a întrebat insistent despre noi şi familia noastră şi a zis: «Tatăl vostru mai este în viaţă? Mai aveţi vreun frate?». Şi noi am răspuns la întrebările acestea. Puteam noi, oare, să ştim că el ne va zice: «Aduceţi-l pe fratele vostru!»?”.

8. Iúda i-a zis lui Israél, tatăl său: „Trimite tânărul cu mine; ne vom ridica şi vom merge ca să trăim şi să nu murim nici noi, nici tu şi nici copiii noştri!

9. Eu garantez pentru el; în mâna mea să-l cauți! Dacă nu-l voi aduce înapoi la tine şi dacă nu-l voi pune înaintea ta, vinovat să fiu faţă de tine pentru toate zilele vieţii [mele]!

10. Căci dacă n-am mai fi zăbovit atât, ne-am fi întors de două ori până acum”.

11. Israél, tatăl lor, le-a zis: „Dacă aşa trebuie, aşa să faceţi: luaţi-vă în saci din cele mai bune roade ale ţării şi coborâți la omul acela ca dar, şi anume: puţin balsam, puţină miere, răşină, mir, fistic şi migdale!

12. Luaţi în mâinile voastre de două ori mai mult argint şi argintul care v-a fost pus înapoi în sacii voştri daţi-l înapoi cu mâna voastră! Poate că a fost o greşeală.

13. Luaţi-l pe fratele vostru, ridicaţi-vă şi întoarceţi-vă la omul [acela]!

14. Dumnezeul cel Atotputernic să vă facă să aflați îndurare înaintea omului aceluia şi să-l trimită împreună cu voi şi pe celălalt frate al vostru, şi pe Beniamín! Iar eu, dacă trebuie să fiu lipsit de copiii mei, lipsit să fiu!”.

15. Bărbaţii au luat acest dar, au luat de două ori mai mult argint şi pe Beniamín, s-au ridicat, au coborât în Egipt şi au stat înaintea lui Iosíf.

16. Iosíf i-a văzut pe ei şi pe Beniamín şi a zis celui care era peste casa lui: „Adu-i pe oamenii aceştia în casă, taie [ce trebuie] şi pregăteşte [masa], căci oamenii aceştia vor mânca împreună cu mine la amiază!”.

17. Omul a făcut cum îi poruncise Iosíf: i-a făcut pe bărbaţi să intre în casa lui Iosíf.

18. Oamenii s-au temut, deoarece au fost conduşi în casa lui Iosíf, şi au zis: „Din pricina argintului pus înapoi în sacii noştri mai înainte am fost aduşi aici; vrea să se năpustească peste noi, să se arunce asupra noastră ca să ne ia sclavi, cu tot cu măgarii noştri”.

19. S-au apropiat de cel care era peste casa lui Iosíf şi i-au vorbit la uşa casei

20. şi au zis: „Ascultă, domnule, noi am mai coborât înainte aici ca să cumpărăm grâne!

21. Apoi, când am ajuns la locul de popas, ne-am deschis sacii şi, iată, argintul fiecăruia era la gura sacului său, [argintul nostru] după greutatea lui, şi l-am adus înapoi în mâna noastră.

22. Am adus cu noi alt argint ca să cumpărăm grâne. Nu ştim cine a pus argintul în sacii noştri”.

23. [El] le-a zis: „Pace vouă! Nu vă temeţi! Dumnezeu, Dumnezeul tatălui vostru v-a pus o comoară în saci. Argintul vostru au ajuns la mine”. Şi l-a făcut pe Simeón să iasă la ei.

24. Omul i-a dus pe bărbaţi în casa lui Iosíf şi le-a dat apă ca să-şi spele picioarele. Şi a dat nutreţ măgarilor lor.

25. Ei şi-au pregătit darul pentru când avea să vină Iosíf, la amiază; căci auziseră că aveau să mănânce acolo.

26. Când Iosíf a ajuns acasă, ei i-au adus în casă darul pe care-l aveau în mâini şi i s-au închinat cu faţa la pământ.

27. El i-a întrebat de sănătate şi a zis: „Bătrânul vostru tată, de care aţi vorbit, este sănătos? Mai trăieşte?”.

28. Ei au răspuns: „Servitorul tău, tatăl nostru, este sănătos; trăieşte încă”. Iar ei s-au aplecat şi i s-au prosternat.

29. Iosíf a ridicat ochii şi l-a văzut pe Beniamín, fratele său, fiul mamei sale, şi a zis: „Acesta este fratele vostru cel tânăr, despre care mi-aţi vorbit?”. Şi a adăugat: „Dumnezeu să aibă milă de tine, fiule!”.

30. Iosíf a ieşit în grabă, căci s-a simţit mişcat în interior în faţa fratelui său şi îi venea să plângă. A intrat într-o încăpere şi a plâns acolo.

31. Apoi şi-a spălat faţa, a ieşit şi, stăpân pe sine, a zis: „Puneţi mâncarea!”.

32. Şi i-au pus lui de o parte, lor de o parte, iar egipténilor care mâncau cu el deoparte; căci egipténii nu puteau să stea la masă cu evreii, fiindcă lucrul acesta era un lucru abominábil pentru egipténi.

33. Ei s-au aşezat în faţa lui: după vârsta lor, de la cel dintâi născut, după dreptul lui de întâi-născut, şi până la cel mai tânăr, după tinereţea lui; şi oamenii aceia se uitau cu mirare unul la altul.

34. Le-a adus porţii din [bucatele] care erau înaintea lui; iar porţia lui Beniamín era de cinci ori mai mare decât porţia tuturor celorlalţi. Au băut şi s-au veselit împreună cu el.





“Seja grato e beije docemente a mão de Deus. É sempre a mão de um pai que pune porque lhe quer bem” São Padre Pio de Pietrelcina