1. Domnul a vizitat-o pe Sára, după cum spusese, şi a făcut Domnul pentru Sára după cum spusese.

2. Sára a zămislit şi i-a născut lui Abrahám un fiu la bătrâneţea lui, la timpul hotărât, aşa cum îi spusese Dumnezeu.

3. Abrahám i-a pus fiului său pe care i l-a născut Sára numele Isáac.

4. Abrahám l-a tăiat împrejur pe Isáac, fiul său, când avea opt zile, cum îi poruncise Dumnezeu.

5. Abrahám era în vârstă de o sută de ani când i s-a născut fiul său Isáac.

6. Sára a zis: „Dumnezeu m-a făcut de râs; oricine va auzi va râde de mine”.

7. Şi a adăugat: „Cine [s-ar fi gândit] să-i spună lui Abrahám că Sára va alăpta copii? Şi totuşi i-am născut un fiu la bătrâneţea lui!”.

8. Copilul a crescut şi a fost înţărcat. Abrahám a făcut un mare ospăţ în ziua în care Isáac a fost înţărcat.

9. Sára l-a văzut râzând pe fiul pe care Agár egiptéanca i-l născuse lui Abrahám

10. şi i-a zis lui Abrahám: „Alung-o pe această sclavă şi pe fiul ei, căci fiul acestei sclave nu va avea moştenire cu fiul meu Isáac!”.

11. Acest cuvânt a fost foarte rău în ochii lui Abrahám, căci era [vorba] de fiul său.

12. Dumnezeu i-a zis lui Abrahám: „Să nu fie rău în ochii tăi pentru copilul şi pentru sclava ta! În tot ceea ce îţi spune Sára, ascultă de glasul ei, pentru că numai cei din Isáac se vor chema descendența ta.

13. Dar eu voi face un neam şi din fiul sclavei, căci şi el este urmaşul tău”.

14. Dimineaţa, Abrahám s-a sculat, a luat pâine şi un burduf cu apă, i le-a dat lui Agár, le-a pus pe umerii ei, de asemenea, şi copilul şi i-a dat drumul. Ea a plecat şi a rătăcit în pustiul Béer-Şéba.

15. Când s-a terminat apa din burduf, a pus copilul sub un tufiş,

16. a mers şi s-a aşezat în faţa lui, depărtându-se ca la o bătaie de arc. Căci îşi spunea: „Să nu văd moartea copilului!”. S-a aşezat în faţă, şi-a ridicat glasul şi a început să plângă.

17. Dumnezeu a auzit glasul copilului şi îngerul lui Dumnezeu a strigat-o din cer pe Agár şi i-a zis: „Ce ai tu, Agár? Nu te teme, pentru că Dumnezeu a auzit glasul copilului în locul unde se află!

18. Scoală-te, ia copilul şi ţine-l cu mâna ta, căci eu voi pune să fie din el un popor mare!”.

19. Dumnezeu i-a deschis ochii şi ea a văzut un izvor de apă. Ea s-a dus, a umplut burduful cu apă şi i-a dat copilului să bea.

20. Dumnezeu era cu copilul, care a crescut mare, a locuit în pustiu şi a devenit un mare arcaş.

21. El a locuit în pustiul Parán şi mama sa i-a luat o soţie din ţara Egiptului.

22. În acel timp, Abimélec şi Picól, căpetenia oştirii lui, i-au vorbit astfel lui Abrahám, zicând: „Dumnezeu este cu tine în tot ce faci.

23. Jură-mi, acum, aici, pe Dumnezeu că nu mă vei înşela niciodată, nici pe mine, nici pe copiii mei, nici pe urmaşii mei; aşa cum ţi-am arătat bunăvoinţă, aşa să arăţi şi tu faţă de mine şi ţara în care locuieşti ca străin!”.

24. Abrahám a zis: „Jur!”.

25. Dar Abrahám i-a cerut socoteală lui Abimélec pentru un izvor de apă pe care îl luaseră cu sila servitorii lui Abimélec.

26. Abimélec a răspuns: „Nu ştiu cine a făcut lucrul acesta; nici tu nu mi-ai spus şi nu am auzit până azi”.

27. Abrahám a luat oi şi vite şi le-a dat lui Abimélec şi au încheiat amândoi o alianță.

28. Abrahám a pus să stea deoparte şapte mieluşele din turmă.

29. Abimélec i-a zis lui Abrahám: „Ce sunt aceste şapte mieluşele pe care le-ai pus să stea deoparte?”.

30. El a răspuns: „Trebuie să iei din mâna mea şapte mieluşele ca să-mi fie mărturie că am săpat fântâna aceasta”.

31. De aceea i s-a dat locului aceluia numele Béer-Şéba; căci acolo au făcut amândoi un jurământ.

32. Astfel au încheiat ei alianță la Béer-Şéba. S-au ridicat Abimélec împreună cu Picól, căpetenia oştirii sale, şi s-au întors în ţara filisténilor.

33. A plantat un tamarisc la Béer-Şéba şi a invocat acolo numele Domnului Dumnezeului celui Veşnic.

34. Abrahám a locuit multe zile ca străin în ţara filisténilor.





“Para consolar uma alma na sua dor, mostre-lhe todo o bem que ela ainda pode fazer.” São Padre Pio de Pietrelcina