Isaías, 63

1. Quem é aquele que vem de Edom, de Bosra, as vestes tintas, envolvido em um traje magnífico, altaneiro na plenitude de sua força? Sou eu, que luto pela justiça e sou poderoso para salvar.*

1. Cine este cel care vine din Edóm cu haine viu colorate, din Bóţra? El, mândru în hainele lui, oprimă prin marea lui putere. Eu, cel care vorbesc cu dreptate şi sunt mare ca să mântuiesc.

2. Por que, pois, tuas roupas estão vermelhas como as vestimentas daquele que pisa num lagar?

2. De ce sunt roşii hainele tale şi veşmintele tale, ca ale celui care striveşte în teasc?

3. Eu pisei sozinho o lagar, e ninguém dentre os povos me auxiliou. Então, eu os calquei com cólera, esmaguei-os com fúria; o sangue deles espirrou sobre meu vestuário, manchei todas as minhas roupas.*

3. Eu singur le-am călcat în teasc şi dintre popoare nu era nimeni cu mine. Le-am călcat în mânia mea şi le-am zdrobit în furia mea. Sângele lor a ţâşnit pe hainele mele şi toată îmbrăcămintea mea mi-am pătat-o.

4. É que eu desejava um dia de vingança, e o ano da redenção dos meus havia chegado.

4. Căci în inima mea era o zi de răzbunare şi anul celor răscumpăraţi ai mei a venit.

5. Olhei, então, e não houve pessoa alguma para me ajudar; estranhei que ninguém me viesse amparar; então, apelei para meu braço e achei forças na minha indignação.

5. Am privit, dar nu era nimeni care să ajute, m-am mirat: nu era nimeni care să sprijine. De aceea, braţul meu m-a salvat şi furia mea, ea m-a sprijinit.

6. Por isso, na minha cólera, arrasei os povos, na minha fúria triturei-os, fazendo correr seu sangue pela terra.

6. În mânia mea am călcat popoare în picioare şi le-am îmbătat în furia mea. Şi am făcut să curgă sângele lor în pământ.

7. Quero celebrar os benefícios do Senhor e seus gloriosos feitos, por tudo o que fez em nosso favor, e por sua grande bondade, com a qual nos cumulou na sua ternura e na riqueza de seu amor.

7. Voi face să se amintească bunătatea Domnului şi lauda Domnului, după toate câte ni le-a făcut Domnul, ca şi multul bine pentru casa lui Israél, pe care le-a făcut după marea sa îndurare şi în bunătatea lui.

8. “Verdadeiramente” – dizia de si para si –, “aqueles são meu povo, filhos que não me renegarão.” E tornou-se seu salvador

8. El a zis: „Cu adevărat ei sunt poporul meu, fii care nu spun minciună”. El a fost pentru ei mântuire

9. em todas as suas aflições. Não era um mensageiro nem um anjo, mas sua própria face que os salvava. No seu amor e na sua ternura ele mesmo os livrava do perigo. Durante o passado sustentou-os e amparou-os constantemente.*

9. în toate strâmtorările lor. Erau în strâmtorare şi îngerul dinaintea lui i-a mântuit: pentru dragostea lui şi pentru mila lui, el i-a răscumpărat, i-a ridicat şi i-a purtat în zilele de odinioară.

10. Mas revoltaram-se, ofenderam seu santo espírito, desde então tornou-se inimigo deles, e lhes fez guerra. Então, se lembraram dos dias de outrora, de Moisés, seu servo.*

10. Dar ei s-au revoltat şi l-au întristat pe Duhul său cel Sfânt; el s-a întors împotriva lor ca duşman şi el însuşi a luptat împotriva lor.

11. Onde está aquele que tirou dos céus o pastor de seu rebanho? Onde está aquele que pôs nele seu santo Espírito?*

11. Şi-a amintit de zilele de odinioară, de Moise şi de poporul său. Unde este cel care i-a scos din mare cu păstorii turmei sale? Unde este cel care a pus în ei Duhul său cel Sfânt?

12. Aquele que à direita de Moisés atuou com o seu braço glorioso, e dividiu as águas diante dos seus para assegurar-se um renome eterno;

12. El l-a făcut să meargă la dreapta sa pe Moise, braţul splendorii sale, şi a despicat apele înaintea lor, ca să-i facă un nume veşnic;

13. e os conduziu através dos abismos, sem tropeçarem, como o cavalo em descampado.

13. i-a făcut să meargă prin abisuri ca pe cal în pustiu şi nu s-au poticnit.

14. Como ao animal que desce ao vale, o Espírito do Senhor os levava ao repouso. Foi assim que conduzistes vosso povo, para afirmar vosso glorioso renome.*

14. Cum coboară o cireadă în vale, aşa le-a dat odihnă Duhul Domnului, tot aşa ai călăuzit poporul tău ca să-ţi faci un nume măreţ.

15. Olhai do alto do céu e vede de vossa santa e gloriosa morada: Que foi feito de vosso amor ciumento e de vosso poder, e da emoção de vosso coração? Dai livre expansão à vossa ternura,*

15. Priveşte din cer şi vezi din locuinţa sfinţeniei şi a splendorii tale! Unde sunt zelul şi puterea ta? S-au restrâns oare freamătul tău şi îndurarea ta faţă de mine?

16. porque sois nosso pai. Abraão, de fato, nos ignora, e Israel não nos conhece; sois vós, Senhor, o nosso pai, nosso Redentor desde os tempos passados.*

16. Căci eşti tatăl nostru; Abrahám nu ne-a cunoscut şi Israél nu ne-a luat în seamă. Tu, Doamne, eşti tatăl nostru; numele tău este „Răscumpărătorul nostru” din veşnicie.

17. Por que, Senhor, desviar-nos para longe de vossos caminhos, por que tornar nossos corações insensíveis ao vosso temor? Voltai, por amor de vossos servos e das tribos de vossa herança!

17. De ce, Doamne, ne-ai făcut să rătăcim de la căile tale şi ne-ai împietrit inima ca să nu se teamă de tine? Întoarce-te de dragul slujitorilor tăi, al triburilor moştenirii tale!

18. Por que pagãos invadiram vosso templo, e nossos inimigos pisaram vosso santuário? Há muito tempo estamos como gente que já não governais, e que não traz vosso nome.

18. Pentru puţin timp a stăpânit poporul tău cel sfânt; adversarii tăi au călcat în picioare sanctuarul tău.

19.

19. Am devenit de demult cei asupra cărora nu ai stăpânit şi peste care nu a fost invocat numele tău. O, dacă ai despica cerurile şi ai coborî! Munţii s-ar topi înaintea ta,