Eclesiastes, 9

1. Apliquei então meu espírito ao esclarecimento de tudo isso: os justos e sábios, com todas as suas obras, estão na mão de Deus. O homem ignora se isso será amor ou ódio. Tudo é possível.*

1. Mi-am pus la inimă toate aceste lucruri ca să clarific toate, cum că cei drepţi, cei înţelepţi şi faptele lor sunt în mâna lui Dumnezeu, că omul nu cunoaşte nici iubirea, nici ura, chiar dacă toate sunt înaintea lui.

2. Todos têm um só destino: há uma sorte idêntica ao justo e ao ímpio, ao que é bom como ao que é impuro, ao que ofere­ce sacrifícios como ao que deles se abstém. O homem bom é tratado como o pecador e o perjuro como o que respeita seu juramento.*

2. Toate sunt [la fel] pentru toţi: este o singură soartă pentru cel drept şi pentru cel vinovat, pentru cel bun, pentru cel pur şi pentru cel impur, pentru cel care aduce jertfă şi pentru cel care nu aduce jertfă; cum este cel bun, aşa este cel păcătos, cum este cel care jură, aşa este şi cel care se teme să jure.

3. Entre tudo o que se faz debaixo do sol, é uma desgraça só existir para todos um mesmo destino. Por isso, o espírito dos homens transborda de malícia, a loucura ocupa o coração deles, durante a vida, depois da qual vão para a casa dos mortos.

3. Acest rău este în tot ceea ce se face sub soare, căci este o singură soartă pentru toţi. Ba chiar inima fiilor oamenilor este plină de răutate şi prostia este în inimile lor în timpul vieţii lor şi după ea [se duc] la moarte.

4. Porque, enquanto um homem permanece entre os vivos, ainda há esperança, pois mais vale um cão vivo do que um leão morto.

4. Pentru cel care este tovarăş cu cei vii, mai este o speranţă, căci este mai bun un câine viu decât un leu mort.

5. Com efeito, os vivos sabem que hão de morrer, mas os mortos de nada sabem. Para eles não há mais recompensa, porque sua lembrança jaz no esquecimento.

5. Cei vii ştiu că vor muri, dar cei morţi nu ştiu nimic. Nu mai este pentru ei niciun profit, căci amintirea lor a fost uitată.

6. Amor, ódio e inveja acabaram. Não terão mais parte alguma, para o futuro, no que se faz debaixo do sol.*

6. Şi iubirea lor, şi ura lor, şi gelozia lor au pierit deja; nu mai este pentru ei parte în veci în tot ceea ce se face sub soare.

7. Ora, pois, come com alegria o teu pão e bebe contente o teu vinho, porque Deus se agrada de teus trabalhos.

7. Mergi, mănâncă-ţi pâinea cu bucurie şi bea-ţi vinul cu inimă bună, căci i-a plăcut deja lui Dumnezeu lucrarea ta!

8. Traja sempre vestes brancas e haja sempre azeite perfumado em tua cabeça.*

8. În orice timp, să fie hainele tale albe şi să nu lipsească untdelemnul de pe capul tău!

9. Desfruta da vida com a mulher que amas, durante todos os dias da fugitiva e vã existência que Deus te concede debaixo do sol. Essa é a tua parte na vida, o prêmio do labor a que te entregas debaixo do sol.

9. Vezi-ţi de viaţă împreună cu soţia ta, pe care o iubeşti în toate zilele vieţii tale deşarte care ţi s-au dat sub soare! În toate zilele deşertăciunii tale, aceasta este partea ta între cei vii şi în truda ta cu care te trudeşti sub soare.

10. Tudo o que tua mão encontra para fazer, faze-o com todas as tuas faculdades, pois que na região dos mortos, para onde vais, não há mais trabalho, nem ciência, nem inteligência, nem sabedoria.

10. Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu puterea ta! Căci nu este lucrare, raţiune a lucrurilor, cunoaştere şi înţelepciune în locuinţa morţilor, înspre care tu mergi.

11. Nas minhas investigações debaixo do sol, vi ainda que a corrida não é para os ágeis, nem a batalha para os bravos, nem o pão para os prudentes, nem a riqueza para os inteligentes, nem o favor para os sábios, porque todos estão à mercê das circunstâncias e da sorte.

11. M-am întors şi am văzut sub soare că alergarea nu este pentru cei iuţi, războiul nu este pentru cei viteji, pâinea nu este pentru cei înţelepţi, bogăţia nu este pentru cei pricepuţi şi harul nu este pentru cei care cunosc, căci este un timp şi o şansă care li se întâmplă tuturor.

12. O homem não conhece sua própria hora. Semelhantes aos peixes apanhados pela rede fatal, os passarinhos presos no laço, os homens são enlaçados na hora da calamidade, que se arremessa sobre eles de súbito.

12. Căci omul nu-şi cunoaşte timpul ca peştii care sunt prinşi în plasa cea rea şi ca păsările care sunt prinse în laţ. Ca ei sunt surprinşi fiii oamenilor la timpul cel rău care cade asupra lor pe neaşteptate.

13. Vi também, debaixo do sol, este exem­plo de sabedoria, que me pareceu grande.

13. Am mai văzut o înţelepciune sub soare şi era mare pentru mine.

14. Havia uma pequena cidade, pouco populosa. Veio contra ela um poderoso rei que, sitiando-a, construiu grandes fortificações ao seu redor.

14. Era o mică cetate, cu puţini oameni în ea; şi a venit asupra ei un rege mare, a înconjurat-o şi a construit împotriva ei întărituri mari.

15. Ora, aí se encontrava um homem pobre, porém sábio, cuja sabedoria salvou a cidade, contudo ninguém se lembrou desse pobre.

15. Dar se afla în ea un om sărac şi înţelept care a scăpat cetatea aceea prin înţelepciunea lui. Dar nimeni nu şi-a amintit de omul acela sărac.

16. Por isso, eu disse: “A sabedoria vale mais que a força, mas a sabedoria do pobre é desprezada e às suas palavras não se dão ouvidos”.

16. Atunci am zis: „Mai bună este înţelepciunea decât vitejia”, deşi înţelepciunea săracului este dispreţuită şi cuvintele lui nu sunt ascultate.

17. As palavras calmas dos sábios são mais bem ouvidas do que os gritos de um chefe entre insensatos.

17. Cuvintele înţelepţilor sunt ascultate în linişte, mai bine decât strigătele celor care domnesc printre nesimţiţi.

18. A sabedoria vale mais que as máquinas de guerra, mas um só pecador pode causar a perda de muitos bens.

18. Înţelepciunea este mai bună decât instrumentele de luptă, dar un singur păcătos face să se piardă mult bine.