Eclesiastes, 4

1. Pus-me, então, a considerar todas as opressões que se exercem debaixo do sol. Eis aqui as lágrimas dos oprimidos, sem ninguém para consolá-los. Seus opressores fazem-lhes violência e ninguém os consola.

1. M-am întors ca să văd toate oprimările care sunt făcute sub soare. Şi iată, lacrimile celor oprimaţi şi nu era nimeni care să-i mângâie! De partea celor care oprimau era puterea şi nu era nimeni care să-i mângâie.

2. E julguei os mortos, que já faleceram, mais felizes que os vivos, que ainda estão em vida;

2. I-am lăudat pe cei morţi, care muriseră deja, mai mult decât pe cei vii, care trăiesc încă.

3. porém, mais feliz que eles é aquele que não chegou a nascer, porque não viu o mal que se comete debaixo do sol.*

3. Dar mai bine decât amândoi era cel care nu era încă, cel care nu a văzut lucrarea cea rea care s-a făcut sub soare.

4. Vi que todo o trabalho, toda a habilidade numa obra não passa de rivalidade de um homem diante do seu próximo. Isso é também fugacidade e vento que passa.

4. Am văzut toată truda şi tot succesul lucrării care sunt [motiv] de gelozie a omului faţă de aproapele lui. Şi aceasta este deşertăciune şi goană după vânt.

5. O insensato cruza os braços e devora sua própria carne.*

5. Cel nesimţit îşi încrucişează mâinile şi-şi mănâncă propria carne.

6. Mais vale um punhado de tranquilidade do que dois punhados de trabalho e de vento que passa.

6. Mai bine o palmă plină în odihnă, decât amândoi pumnii plini cu chin şi goană după vânt.

7. Vi ainda outra fugacidade debaixo do sol:

7. M-am întors şi am văzut o deşertăciune sub soare:

8. um homem sozinho, sem alguém junto de si, sem filho nem irmão; trabalha sem parar e, não obstante, seus olhos não se fartam de riquezas: “Para quem trabalho eu, privando-me de todo bem-estar?”. Eis uma fugacidade e um trabalho ingrato.

8. există unul singur şi nu este un al doilea; nu are nici fiu, nici frate şi nu este capăt pentru toată truda sa, ba chiar ochiul lui nu se satură de bogăţii: „Pentru cine trudesc eu şi-mi lipsesc sufletul de bunăstare?”. Şi aceasta este deşertăciune şi îndeletnicire rea.

9. Dois homens juntos são mais felizes que um só, porque obterão um bom salário do seu trabalho.

9. Mai bine doi decât unul, căci au răsplată bună din truda lor.

10. Se um vem a cair, o outro o levanta. Mas ai do homem só: se ele cair, não há ninguém para levantá-lo.

10. Căci de cad, unul îl ridică pe tovarăşul său. Dar vai de cel care este singur, care cade şi nu este un al doilea ca să-l ridice!

11. Da mesma forma, se dormirem dois juntos, aquecem-se; mas um homem só, como se há de aquecer?

11. Tot aşa, dacă se culcă doi, se încălzesc [unul pe altul]. Dar pe cel singur cine-l va încălzi?

12. Se é possível dominar o homem que está sozinho, dois podem resistir ao agressor. Uma corda tripla não se rompe facilmente.

12. Dacă este atacat unul, în doi pot să stea în faţa lui şi funia [împletită] în trei nu se rupe repede.

13. Mais vale um adolescente pobre, mas sábio, do que um rei velho, mas insensato, que já não aceita conselhos.

13. Mai bine un copil sărac şi înţelept decât un rege bătrân şi nesimţit, care nu ştie să se mai lase învăţat.

14. Porque aquele jovem saiu da prisão para reinar, se bem que tenha nascido pobre no reino deste ancião.*

14. Căci din temniţă a ieşit ca să domnească, chiar dacă s-a născut necăjit în regatul lui.

15. Vi todos os viventes, que se acham debaixo do sol, apressarem-se junto do jovem que ia sucedê-lo;

15. I-am văzut pe toţi cei vii care umblă sub soare împreună cu al doilea copil care [urma] să stea în locul lui.

16. era interminável o cortejo dessa multidão, à testa da qual ele caminha­va. Contudo, a geração seguinte não se regozijará por sua causa. Tudo isso é ainda fugacidade e vento que passa.

16. Fără sfârşit era poporul pentru toţi cei înaintea cărora era el. Dar cei care vin după nu se bucură de el. Căci chiar şi aceasta este deşertăciune şi goană după vânt.

17. Vê onde pões teu pé quando entras no Templo do Senhor. Mais vale a obediência que os sacrifícios dos insensatos, porque eles só sabem fazer o mal!*

17. Păzeşte-ţi piciorul când mergi în casa lui Dumnezeu şi apropie-te ca să asculţi mai degrabă decât să dai celor nesimţiţi jertfa, căci ei nu ştiu că fac rău!