pronađen 172 Rezultati za: spună
Când s-a făcut ziuă, judecătorii au trimis lictori ca să spună: „Eliberaţi-i pe oamenii aceia!”. (Faptele Apostolilor 16, 35)
Chiar şi unii dintre filozofii epicurieni şi stoici conversau cu el şi i-au zis: „Ce vrea să spună vorbăreţul acesta?”. Alţii: „Pare să fie un predicator al zeităţilor străine, pentru că predică despre Isus şi înviere”. (Faptele Apostolilor 17, 18)
Paul l-a chemat pe unul dintre centurioni şi i-a zis: „Du-l pe acest tânăr la tribun pentru că are să-i spună ceva!”. (Faptele Apostolilor 23, 17)
Aşadar, luându-l, l-a dus la tribun şi i-a zis: „Deţinutul Paul m-a chemat şi m-a rugat să-l aduc la tine pe acest tinerel, întrucât are să-ţi spună ceva”. (Faptele Apostolilor 23, 18)
Aflând eu că se organizase un complot împotriva acestui bărbat, l-am trimis imediat la tine, iar celor care îl acuzau le-am recomandat să spună înaintea ta ce au împotriva lui”. (Faptele Apostolilor 23, 30)
sau să spună ei înşişi dacă au găsit vreo nelegiuire când am stat în faţa Sinédriului, (Faptele Apostolilor 24, 20)
Când au văzut localnicii şarpele prins de mâna lui, au început să spună între ei: „Cu siguranţă omul acesta este un criminal. Abia s-a salvat din mare şi pedeapsa [divină] nu-l lasă să trăiască”. (Faptele Apostolilor 28, 4)
Ei i-au răspuns: „Noi nu am primit din Iudéea nicio scrisoare cu privire la tine şi n-a venit niciunul dintre fraţi care să ne povestească sau să ne spună ceva rău despre tine. (Faptele Apostolilor 28, 21)
iar Isaía îndrăzneşte să spună: „Am fost găsit de cei care nu mă căutau, m-am făcut cunoscut celor care nu întrebau de mine”. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 10, 20)
pentru ca nimeni să nu spună că aţi fost botezaţi în numele meu. (Scrisoarea întâi a sf. apostol Paul către Corinténi 1, 15)
De aceea, vă fac cunoscut că nimeni care vorbeşte prin Duhul lui Dumnezeu nu spune: „Anatema să fie Isus!” şi nimeni nu poate să spună „Isus este Domnul” decât prin Duhul Sfânt. (Scrisoarea întâi a sf. apostol Paul către Corinténi 12, 3)
Ochiul nu poate să spună mâinii: „Nu am nevoie de tine”, şi nici capul [nu poate să spună] picioarelor: „Nu am nevoie de voi”. (Scrisoarea întâi a sf. apostol Paul către Corinténi 12, 21)
