pronađen 20590 Rezultati za:

  • Harán a murit în faţa lui Térah, tatăl său, în ţara în care se născuse, în Ur din Caldéea. (Cartea Genezei 11, 28)

  • Abrám şi Nahór şi-au luat soţii. Numele soţiei lui Abrám era Sarái, iar numele soţiei lui Nahór era Mílca, fiica lui Harán, tatăl Mílcăi şi al Iscăi. (Cartea Genezei 11, 29)

  • Sarái era sterilă: nu avea copii. (Cartea Genezei 11, 30)

  • Térah i-a luat pe Abrám, fiul său şi pe Lot, fiul lui Harán, fiul fiului său, şi pe Sarái, nora sa, soţia lui Abrám, fiul său. Au ieşit împreună din Ur din Caldéea ca să meargă spre ţara Canaán. Au venit la Harán şi s-au aşezat acolo. (Cartea Genezei 11, 31)

  • Domnul i-a spus lui Abrám: „Ieşi din ţara ta şi din neamul tău şi din casa tatălui tău spre ţara pe care ţi-o voi arăta! (Cartea Genezei 12, 1)

  • Abrám a plecat, după cum i-a spus Domnul. Şi Lot a plecat cu el. Abrám avea şaptezeci şi cinci de ani când a ieşit din Harán. (Cartea Genezei 12, 4)

  • Abrám a luat-o cu sine pe Sarái, soţia lui, pe Lot, fiul fratelui său, toată averea pe care o adunaseră şi toate persoanele pe care le dobândiseră în Harán. Au ieşit ca să meargă spre ţara Canaán şi au ajuns în ţara Canaán. (Cartea Genezei 12, 5)

  • A plecat de acolo în munţi, la răsărit de Bétel; şi-a fixat cortul, având Bétel la apus şi Ai la răsărit. A zidit acolo un altar Domnului şi a invocat numele Domnului. (Cartea Genezei 12, 8)

  • Apoi a fost o foamete în ţară. Abrám a coborât în Egipt ca să locuiască acolo ca străin, căci foametea era grea în ţară. (Cartea Genezei 12, 10)

  • Când era aproape să intre în Egipt, i-a zis soţiei sale, Sarái: „Iată, ştiu că eşti o femeie frumoasă la chip. (Cartea Genezei 12, 11)

  • Când te vor vedea egipténii, vor zice: «Aceasta este soţia lui!». Pe mine mă vor ucide, iar pe tine te vor lăsa să trăiești. (Cartea Genezei 12, 12)

  • Spune, te rog, că eşti sora mea, ca să-mi meargă bine datorită ție şi sufletul meu să trăiască pe seama ta!”. (Cartea Genezei 12, 13)


“Que Jesus o aperte sempre mais ao Seu divino coração. Que Ele o alivie no sofrimento e lhe dê o abraço final no Paraíso.” São Padre Pio de Pietrelcina