pronađen 2566 Rezultati za: oamenilor lui Israel

  • [Iosíf] a poruncit mai-marelui casei lui, zicând: „Umple cu provizii sacii oamenilor acestora, atât cât vor putea să ducă, şi pune argintul fiecăruia la gura sacului său. (Cartea Genezei 44, 1)

  • Fiii lui Israél au făcut aşa. Iosíf le-a dat care, după cuvântul lui Faraón; le-a dat şi provizii pentru drum. (Cartea Genezei 45, 21)

  • Israél a zis: „Îmi este de-ajuns că fiul meu Iosíf este încă în viaţă. Mă duc să-l văd înainte de a muri”. (Cartea Genezei 45, 28)

  • Israél a plecat împreună cu tot ce avea. A ajuns la Béer-Şéba şi a adus jertfe Dumnezeului tatălui său, Isáac. (Cartea Genezei 46, 1)

  • Dumnezeu i-a vorbit lui Israél într-o viziune de noapte: „Iacób, Iacób!”. El a răspuns: „Iată-mă!”. (Cartea Genezei 46, 2)

  • S-a ridicat Iacób de la Béer-Şéba. Iar fiii lui Israél i-au dus pe Iacób, tatăl lor, şi pe copiii şi soţiile lor în carele pe care le trimisese Faraón ca să-i aducă. (Cartea Genezei 46, 5)

  • Acestea sunt numele fiilor lui Israél care au venit în Egipt, Iacób şi fiii lui. Întâiul născut al lui Iacób: Rubén. (Cartea Genezei 46, 8)

  • Iosíf şi-a legat carul şi a urcat să-l întâmpine pe Israél, tatăl său, în Goşén. Îndată ce l-a văzut, a căzut pe grumazul lui şi a plâns pe grumazul lui îndelung. (Cartea Genezei 46, 29)

  • Israél i-a spus lui Iosíf: „De acum pot să mor, căci ţi-am văzut faţa şi că mai ești încă viu”. (Cartea Genezei 46, 30)

  • Israél a locuit în ţara Egiptului, în ţinutul Goşén. Ei au luat din el în stăpânire, au fost rodnici şi s-au înmulţit foarte mult. (Cartea Genezei 47, 27)

  • Când s-au apropiat zilele ca Israél să moară, l-a chemat pe fiul său Iosíf şi i-a zis: „Dacă am aflat har în ochii tăi, pune mâna sub coapsa mea şi fă cu mine după bunăvoinţă şi adevăr: să nu mă îngropi, te rog, în Egipt! (Cartea Genezei 47, 29)

  • El i-a zis: „Jură-mi!”. Şi [Iosíf] i-a jurat. Apoi Israél s-a prosternat cu faţa pe căpătâiul patului. (Cartea Genezei 47, 31)


“Quanto maiores forem os dons, maior deve ser sua humildade, lembrando de que tudo lhe foi dado como empréstimo.” São Padre Pio de Pietrelcina