pronađen 1077 Rezultati za: Sin
Toate merg spre un singur loc: toate sunt din ţărână, toate se întorc în ţărână. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 3, 20)
există unul singur şi nu este un al doilea; nu are nici fiu, nici frate şi nu este capăt pentru toată truda sa, ba chiar ochiul lui nu se satură de bogăţii: „Pentru cine trudesc eu şi-mi lipsesc sufletul de bunăstare?”. Şi aceasta este deşertăciune şi îndeletnicire rea. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 4, 8)
Căci de cad, unul îl ridică pe tovarăşul său. Dar vai de cel care este singur, care cade şi nu este un al doilea ca să-l ridice! (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 4, 10)
Tot aşa, dacă se culcă doi, se încălzesc [unul pe altul]. Dar pe cel singur cine-l va încălzi? (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 4, 11)
Toate sunt [la fel] pentru toţi: este o singură soartă pentru cel drept şi pentru cel vinovat, pentru cel bun, pentru cel pur şi pentru cel impur, pentru cel care aduce jertfă şi pentru cel care nu aduce jertfă; cum este cel bun, aşa este cel păcătos, cum este cel care jură, aşa este şi cel care se teme să jure. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 9, 2)
Acest rău este în tot ceea ce se face sub soare, căci este o singură soartă pentru toţi. Ba chiar inima fiilor oamenilor este plină de răutate şi prostia este în inimile lor în timpul vieţii lor şi după ea [se duc] la moarte. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 9, 3)
Înţelepciunea este mai bună decât instrumentele de luptă, dar un singur păcătos face să se piardă mult bine. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 9, 18)
Cuvintele înţelepţilor sunt ca nişte ţepuşe şi stăpânii culegerilor, ca nişte ţăruşi înfipţi: ele sunt date de un singur păstor. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 12, 11)
Mi-ai răpit inima, soră a mea, mireaso, mi-ai răpit inima cu o singură privire, cu o singură verigă din lănţişorul de la gâtul tău! (Cartea Cântarea Cântărilor 4, 9)
Se prezintă că are cunoaşterea lui Dumnezeu şi se numeşte pe sine fiu al Domnului. (Cartea Înţelepciunii 2, 13)
Să-l condamnăm la o moarte ruşinoasă, căci, după cuvintele sale, el va fi supravegheat [de Domnul]. (Cartea Înţelepciunii 2, 20)
După aceea, vor fi ca un cadavru necinstit şi spre ruşine, printre morţi, în veac. Îi va doborî amuţiţi cu faţa la pământ, îi va scutura din temelii şi până la sfârşit se vor usca. Vor fi în durere şi amintirea lor va pieri. (Cartea Înţelepciunii 4, 19)
