pronađen 361 Rezultati za: Rut
Atunci Ahazía, fiul lui Aháb, i-a zis lui Iosafát: „Să meargă slujitorii mei cu slujitorii tăi în corăbii!”. Dar Iosafát nu a vrut. (Cartea întâi a Regilor 22, 50)
Atunci ea a zis: „Am cerut eu oare un fiu de la domnul meu? N-am zis eu: «Nu mă amăgi!»?”. (Cartea a doua a Regilor 4, 28)
Gheházi, slujitorul lui Elizéu, omul lui Dumnezeu, a zis: „Iată, stăpânul meu l-a cruţat pe Naamán, arameul acesta, şi nu a luat de la el ce adusese! Viu este Domnul: voi alerga după el şi voi lua ceva de la el!”. (Cartea a doua a Regilor 5, 20)
Când el îi povestea regelui cum readusese la viaţă un mort, iată, femeia pe al cărei fiu îl readusese la viaţă i-a cerut regelui casa şi ogorul ei. Şi a zis Gheházi: „Stăpâne al meu, rege, aceasta este femeia pe al cărei fiu Elizéu l-a readus la viaţă!”. (Cartea a doua a Regilor 8, 5)
Dar Domnul a fost binevoitor cu ei şi a avut milă de ei; şi-a întors faţa spre ei datorită alianţei sale cu Abrahám, cu Isáac şi cu Iacób. Nu a vrut să-i nimicească şi nu i-a îndepărtat de la faţa lui până acum. (Cartea a doua a Regilor 13, 23)
Amón avea douăzeci şi doi de ani când a devenit rege şi a fost rege doi ani la Ierusalím. Numele mamei sale era Meşulémet, fiica lui Harúţ din Iotbá. (Cartea a doua a Regilor 21, 19)
şi din cauza sângelui nevinovat pe care-l vărsase Manáse şi de care umpluse Ierusalímul: [lucrul acesta] Domnul n-a vrut să-l ierte. (Cartea a doua a Regilor 24, 4)
Din cetate a luat un funcţionar care număra oamenii de luptă, cinci oameni dintre cei care stăteau în prezenţa regelui şi se aflau în cetate, şi pe secretar – căpetenie a armatei care recruta poporul ţării şi şaizeci de oameni din poporul ţării – care se aflau în cetate. (Cartea a doua a Regilor 25, 19)
Iaebéţ l-a invocat pe Dumnezeul lui Israél, zicând: ,,Dacă m-ai binecuvânta şi mi-ai mări teritoriile, dacă mâna ta ar fi cu mine ca să mă feresc de rău şi să nu sufăr!”. Şi Dumnezeu i-a dat ceea ce a cerut. (Cartea întâi a Cronicilor 4, 10)
Atunci, Saul i-a zis celui care-i purta armele: „Scoate-ţi sabia şi străpunge-mă cu ea, ca să nu vină aceşti netăiaţi împrejur şi să îşi bată joc de mine!”. Dar cel care purta armele nu a vrut pentru că se temea mult. Atunci, Saul a luat sabia şi s-a aruncat în ea. (Cartea întâi a Cronicilor 10, 4)
Atunci, Cei Trei au traversat tabăra filisténilor şi au scos apă din fântâna din Betleém care e la poartă. Au luat-o şi au adus-o la Davíd, dar Davíd nu a vrut să bea, ci a vărsat-o pentru Domnul. (Cartea întâi a Cronicilor 11, 18)
El a zis: „Să mă ferească Dumnezeul meu să fac aceasta! Să beau eu sângele acestor oameni care [şi-au riscat] vieţile şi au adus-o [cu preţul] vieţilor lor?”. Şi nu a vrut s-o bea. Aceasta au făcut Cei Trei Viteji. (Cartea întâi a Cronicilor 11, 19)
