pronađen 2048 Rezultati za: Ram

  • De aceea, voind să arate moştenitorilor promisiunii, într-un mod şi mai clar, neclintirea planului său, Dumnezeu s-a legat cu jurământ (Scrisoarea către Evrei 6, 17)

  • Fără tată, fără mamă, fără genealogie, neavând nici început al zilelor, nici sfârşit al vieţii, fiind asemănat cu Fiul lui Dumnezeu, el rămâne preot pentru totdeauna. (Scrisoarea către Evrei 7, 3)

  • Cu atât mai mult cu cât aceasta nu s-a făcut fără jurământ; pentru că ei au devenit preoţi fără jurământ, (Scrisoarea către Evrei 7, 20)

  • pe când el, cu jurământul aceluia care spune despre el: „Domnul s-a jurat şi nu-i va părea rău: Tu eşti preot în veci”. (Scrisoarea către Evrei 7, 21)

  • dar el, pentru că rămâne în veci, are o preoţie netrecătoare. (Scrisoarea către Evrei 7, 24)

  • De fapt, Legea stabileşte ca mari preoţi oameni care au slăbiciuni, dar cuvântul jurământului, [venit] în urma Legii, [îl constituie] pe Fiul care este desăvârşit pentru totdeauna. (Scrisoarea către Evrei 7, 28)

  • în ziua în care i-am luat de mână ca să-i scot din ţara Egiptului. Deoarece ei nu au rămas credincioşi alianţei mele, i-am părăsit şi eu, spune Domnul. (Scrisoarea către Evrei 8, 9)

  • Duhul Sfânt revelează astfel că drumul spre Sfânta Sfintelor nu este încă descoperit cât timp rămâne primul cort. (Scrisoarea către Evrei 9, 8)

  • Căci dacă păcătuim de bunăvoie, după ce am primit cunoaşterea adevărului, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate, (Scrisoarea către Evrei 10, 26)

  • Voi aţi suferit, într-adevăr, cu cei închişi şi aţi primit cu bucurie răpirea bunurilor voastre, ştiind că aveţi o bogăţie mai bună, care rămâne. (Scrisoarea către Evrei 10, 34)

  • Prin credinţă a părăsit el Egiptul, fără să se teamă de mânia regelui: el a rămas neclintit, pentru că îl vedea pe Cel Nevăzut. (Scrisoarea către Evrei 11, 27)

  • nici de sunetul trâmbiţei, nici de răsunetul cuvintelor la auzul cărora ascultătorii au cerut să nu li se mai rostească niciun cuvânt, (Scrisoarea către Evrei 12, 19)


“Amar significa dar aos outros – especialmente a quem precisa e a quem sofre – o que de melhor temos em nós mesmos e de nós mesmos; e de dá-lo sorridentes e felizes, renunciando ao nosso egoísmo, à nossa alegria, ao nosso prazer e ao nosso orgulho”. São Padre Pio de Pietrelcina