pronađen 4195 Rezultati za: Domnul
Atunci regele Solomón a jurat pe Domnul, zicând: „Aşa să-mi facă Dumnezeu – ba mai rău – că împotriva vieţii sale a zis Adonía cuvintele acestea! (Cartea întâi a Regilor 2, 23)
Acum, viu este Domnul, care m-a întărit şi m-a pus să stau pe tronul lui Davíd, tatăl meu, şi care mi-a făcut o casă, după cum a promis: astăzi va muri Adonía!”. (Cartea întâi a Regilor 2, 24)
Solomón l-a îndepărtat pe Abiatár din slujirea de preot al Domnului ca să împlinească cuvântul rostit de Domnul asupra casei lui Éli la Şílo. (Cartea întâi a Regilor 2, 27)
Domnul să întoarcă sângele său asupra capului său pentru că i-a lovit pe cei doi oameni mai drepţi şi mai buni decât el şi i-a ucis cu sabia, iar tatăl meu Davíd nu ştia: pe Abnér, fiul lui Ner, căpetenia armatei lui Israél, şi pe Amása, fiul lui Iéter, căpetenia armatei lui Iúda. (Cartea întâi a Regilor 2, 32)
Să cadă sângele lor asupra capului lui Ióab şi asupra capului descendenţei lui pentru totdeauna! Dar Davíd, descendenţa lui, casa lui şi tronul lui să aibă parte de pace pe vecie de la Domnul!”. (Cartea întâi a Regilor 2, 33)
Regele a trimis, l-a chemat pe Şiméi şi i-a zis: „Oare nu te-am pus eu să juri pe Domnul şi nu ţi-am hotărât, spunând: «În ziua când vei ieşi şi vei merge într-o parte sau alta, să ştii că vei muri». Şi mi-ai răspuns: «E bun cuvântul: am înţeles»? (Cartea întâi a Regilor 2, 42)
Regele i-a zis lui Şiméi: „Tu cunoşti tot răul pe care îl ştie inima ta şi pe care l-ai făcut lui Davíd, tatăl meu. Domnul să întoarcă răul tău asupra capului tău! (Cartea întâi a Regilor 2, 44)
Solomón îl iubea pe Domnul, mergând după obiceiurile lui Davíd, tatăl său. Numai că oferea pe înălţimi jertfe şi tămâie. (Cartea întâi a Regilor 3, 3)
La Gabaón, Domnul i s-a arătat în vis lui Solomón noaptea. Dumnezeu i-a zis: „Cere ce vrei să-ţi dau!”. (Cartea întâi a Regilor 3, 5)
Una dintre femei a zis: „Domnul meu, eu şi femeia aceasta locuiam în aceeaşi casă şi am născut cu ea în casă. (Cartea întâi a Regilor 3, 17)
Atunci femeia al cărei copil era viu a simţit că i se rupe inima pentru copil şi i-a zis împăratului: „Te rog, domnul meu, dă-i-l ei pe copilul cel viu, dar nu-l omorâţi!”. Dar cealaltă a zis: „Să nu fie nici al meu, nici al tău, ci să-l împartă!”. (Cartea întâi a Regilor 3, 26)
(5,3) „Tu ştii că Davíd, tatăl meu, nu a putut să zidească o casă pentru numele Domnului Dumnezeului său din cauza războaielor cu care l-au încojurat [duşmanii lui] până când i-a pus Domnul sub tălpile picioarelor lui. (Cartea întâi a Regilor 5, 17)