pronađen 17 Rezultati za: Atalia

  • Ahazía avea douăzeci şi doi de ani când a devenit rege şi a domnit un an la Ierusalím. Numele mamei lui era Atalía, fiica lui Omrí, regele lui Israél. (Cartea a doua a Regilor 8, 26)

  • Atalía, mama lui Ahazía, a văzut că fiul ei a murit. S-a ridicat şi a nimicit toată descendenţa regală. (Cartea a doua a Regilor 11, 1)

  • A stat cu ea ascuns în templul Domnului timp de şase ani. În ţară domnea Atalía. (Cartea a doua a Regilor 11, 3)

  • Atalía a auzit strigătul alergătorilor şi al poporului şi a venit la popor în templul Domnului. (Cartea a doua a Regilor 11, 13)

  • S-a uitat şi, iată, regele stătea lângă coloană, după regulă, iar căpeteniile şi trâmbiţaşii erau lângă rege. Tot poporul ţării se bucura şi suna din trâmbiţă. Atalía şi-a sfâşiat hainele şi a strigat: „Trădare! Trădare!”. (Cartea a doua a Regilor 11, 14)

  • Tot poporul ţării s-a bucurat şi cetatea s-a liniştit. Iar pe Atalía au ucis-o cu sabia în palatul regelui. (Cartea a doua a Regilor 11, 20)

  • În anul al optsprezecelea al regelui Iosía, regele l-a trimis în templul Domnului pe Şafán, secretarul, fiul lui Aţalía, fiul lui Meşulám, zicându-i: (Cartea a doua a Regilor 22, 3)

  • Şamşerái, Şeharía, Atalía, (Cartea întâi a Cronicilor 8, 26)

  • Ahazía avea patruzeci şi doi de ani când a devenit rege şi a fost rege un an la Ierusalím. Numele mamei sale era Atalía, fiica lui Omrí. (Cartea a doua a Cronicilor 22, 2)

  • Atalía, mama lui Ahazía, văzând că fiul ei a murit, s-a ridicat şi a nimicit întreaga descendenţă regală a casei lui Iúda. (Cartea a doua a Cronicilor 22, 10)

  • El a stat ascuns cu ele timp de şase ani în casa lui Dumnezeu. Iar Atalía era regină în ţară. (Cartea a doua a Cronicilor 22, 12)

  • Atalía a auzit strigătul alergătorilor şi al poporului care îl aclama pe rege şi a venit la popor în templul Domnului. (Cartea a doua a Cronicilor 23, 12)


“Não queremos aceitar o fato de que o sofrimento é necessário para nossa alma e de que a cruz deve ser o nosso pão cotidiano. Assim como o corpo precisa ser nutrido, também a alma precisa da cruz, dia a dia, para purificá-la e desapegá-la das coisas terrenas. Não queremos entender que Deus não quer e não pode salvar-nos nem santificar-nos sem a cruz. Quanto mais Ele chama uma alma a Si, mais a santifica por meio da cruz.” São Padre Pio de Pietrelcina