Evanghelia după sf. Matei, 22
10. Servitorii aceia au ieşit pe drumuri şi i-au adunat pe toţi pe care i‑au găsit, răi şi buni, şi sala de nuntă s-a umplut.
10. Servitorii aceia au ieşit pe drumuri şi i-au adunat pe toţi pe care i‑au găsit, răi şi buni, şi sala de nuntă s-a umplut.
În Sfântul Matei 22, Isus continuă să învețe multitudinile cu parabole și să răspundă la diverse întrebări ale fariseilor și saducerilor, inclusiv întrebarea despre care este cea mai mare poruncă a legii. Isus subliniază importanța iubirii pentru Dumnezeu și aproapele și avertizează împotriva ipocriziei religioase. Iată cinci versete legate de subiectele abordate în acest capitol:
Levitic 19:18: „Ei nu -l vor susține și nu păstrează o râvnă împotriva cuiva din oamenii lor, ci iubesc pe fiecare ca pe ei înșiși ca ei înșiși. Eu sunt Domnul”. Isus citează această poruncă când a fost întrebat care este cea mai mare poruncă a legii, subliniind importanța iubirii de aproape.
Psalmul 118:22-23: "Piatra pe care constructorii au respins-o a devenit piatra de temelie. Aceasta provine de la Domnul și este ceva minunat în ochii noștri." Isus folosește acest pasaj pentru a se referi la sine ca piatra de temelie respinsă de lideri religioși, dar aleasă de Dumnezeu.
Isaia 45:22-23: „Du-te înapoi la mine și fii mântuit, toți, capetele pământului; căci eu sunt Dumnezeu și nu există altul. Limba va mărturisi că sunt Dumnezeu. " Isus folosește acest verset pentru a -și afirma divinitatea și nevoia de a se îndrepta către el spre mântuire.
Proverbe 22:16: „Cel care oprimă săracii să -și sporească averea și dă cadouri omului bogat se va încheia cu siguranță în sărăcie”. Isus condamnă ipocrizia religioasă a fariseilor, care se laudă cu o apariție de milă, în timp ce exploatează săracii și justifică comportamentul lor.
Isaia 64:6: „Cu toții devenim o ființă necurată și toate lucrările noastre bune sunt ca niște zdrențe murdare; toți ne ofilim ca frunze și, pe măsură ce vântul ne -au îndepărtat nelegiuirile noastre”. Isus avertizează împotriva justiției de sine și a încrederii în propriile noastre lucrări bune, subliniind nevoia de harul și mila lui Dumnezeu pentru mântuire.
“O grau sublime da humildade é não só reconhecer a abnegação, mas amá-la.” São Padre Pio de Pietrelcina
