Cartea Psalmilor, 32
1. Al lui Davíd. Poem. Fericit este [omul] căruia i s-a iertat fărădelegea, căruia i s-a acoperit păcatul!
2. Fericit este omul căruia Domnul nu-i ia în seamă greşeala şi în duhul căruia nu este prefăcătorie!
3. Câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele şi gemeam ziua întreagă.
4. Zi şi noapte apăsa peste mine mâna ta, vlaga mi se usca în dogoarea verii. Sélah
5. Eu ţi-am făcut cunoscut păcatul meu, nu ţi-am ascuns fărădelegea mea. Am zis: „Voi mărturisi Domnului fărădelegile mele”. Şi tu ai iertat vinovăţia păcatului meu. Sélah
6. De aceea te roagă orice credincios în timpul strâmtorării. Chiar de s-ar dezlănţui potop de ape multe, la el nu vor ajunge.
7. Tu eşti pentru mine un adăpost, tu mă scoţi din strâmtorare, mă înconjori cu cântări de bucurie pentru eliberare. Sélah
8. Îţi voi da succes şi îţi voi arăta calea pe care să mergi; te voi sfătui şi ochii mei vor fi asupra ta.
9. Nu fiţi asemenea calului şi catârului, lipsiţi de pricepere, ale căror fălci le strângi cu zăbală şi frâu, altfel nu vin după tine!
10. De multe dureri are parte cel nelegiuit, dar pe cel care nădăjduieşte în Domnul, îndurarea îl va înconjura.
11. Bucuraţi-vă, drepţilor, în Domnul și veseliţi-vă! Strigaţi de bucurie, toţi cei drepţi cu inima!
