1. Înţelepciunea femeilor le construieşte casa, dar nebunia o dărâmă cu mâna ei.

2. Cel care umblă în dreptatea lui se teme de Domnul, dar cel care rătăceşte de pe căile sale îl dispreţuieşte.

3. În gura nebunului este o nuia pentru aroganţa lui, dar cei înţelepţi îşi păzesc buzele.

4. Unde nu sunt boi, ieslea este goală şi mulţimea veniturilor stă în forţa boului.

5. Martorul fidel nu minte, dar martorul mincinos răsuflă minciuni.

6. Batjocoritorul caută înţelepciunea, dar nu-i, iar pentru cel priceput, cunoaşterea este uşoară.

7. Pleacă din faţa omului nesimţit, pentru că nu vei afla de pe buzele lui cunoaştere.

8. Înţelepciunea celui înţelept este să-şi priceapă calea şi nebunia celor nesimţiţi este înşelăciune.

9. Nebunii îşi bat joc de vinovăţie, dar între cei drepţi este favoare.

10. Inima îşi cunoaşte propria amărăciune şi în bucuria sa nu se amestecă străinul.

11. Casa celor vinovaţi va fi distrusă, dar cortul celor drepţi va înflori.

12. Este o cale [ce pare] dreaptă înaintea omului, dar la sfârşitul ei sunt căile morţii.

13. Chiar şi în râs inima se chinuie şi, la sfârşitul ei, veselia e cuprinsă de tristeţe.

14. De căile sale se satură cel cu inima rătăcită şi omul bun, de ale sale.

15. Cel nepriceput crede orice vorbă, dar cel isteţ încearcă să-şi priceapă paşii.

16. Cel înţelept se teme şi se îndepărtează de rău, dar cel nesimţit este îngâmfat şi e încrezut.

17. Cel iute la mânie face nebunii, iar omul planurilor [rele] se face urât.

18. Nepricepuţii vor moşteni nebunia, dar cei isteţi se înconjură de cunoaştere.

19. Cei răi se pleacă înaintea celor buni şi cei vinovaţi, la porţile celor drepţi.

20. Cel necăjit este urât chiar şi de prietenul său, dar mulţi sunt cei care-l iubesc pe cel bogat.

21. Cel care-l dispreţuieşte pe aproapele său păcătuieşte, dar cel care are milă de cei umili este fericit.

22. Oare nu rătăcesc cei care plănuiesc răul? Îndurarea şi adevărul sunt cu cei care plănuiesc binele.

23. În orice trudă este răsplată, dar unde este doar vorba buzelor, este lipsă.

24. Cunună este pentru cei înţelepţi bogăţia lor, dar nebunia celor nesimţiţi este doar nebunie.

25. Martorul adevărat scapă vieţi, dar cel care respiră minciuni [aduce] înşelăciune.

26. În teama de Domnul este o fortăreaţă de încredere şi, pentru fiii săi, este un refugiu.

27. Teama de Domnul este izvor de viaţă pentru a sta departe de cursele morţii.

28. În mulţimea poporului este măreţia regelui, iar în lipsa poporului este ruinarea principelui.

29. Cine este încet la mânie [dobândeşte] multă înţelegere, dar cine se înfurie repede îşi înalţă nebunia.

30. O inimă calmă este viaţa trupului, dar gelozia este putregaiul oaselor.

31. Cel care îl oprimă pe cel sărac îl dispreţuieşte pe cel care l-a făcut, dar cel care are milă de cel nevoiaş îl cinsteşte.

32. Cel vinovat cade în răutatea lui, dar cel drept găseşte refugiu [până şi] în moartea lui.

33. În inima celui priceput se odiheşte înţelepciunea, dar interiorul celor nesimţiţi va fi făcut cunoscut.

34. Dreptatea înalţă un neam, iar păcatul este infamia popoarelor.

35. Plăcerea regelui este slujitorul prudent, iar mânia lui este [asupra] celui care-l face de ruşine.





“Não se aflija a ponto de perder a paz interior. Reze com perseverança, com confiança, com calma e serenidade.” São Padre Pio de Pietrelcina