Cartea Genezei, 48

Stihovi vezani uz Cartea Genezei, 48:

Geneza 48 povestește momentul în care Iacob îi binecuvântează pe nepoții săi Efraim și Manasseh, fiii lui Iosif. Jacob acordă binecuvântarea primului născut lui Efraim, cel mai tânăr, în loc de Manasseh, cel mai în vârstă, care era neobișnuit în cultura vremii. Următoarele cinci versete au fost selectate pentru relevanța lor cu subiectele abordate în acest capitol.

1 Timotei 4:14: „Darul care este în tine nu este disprețuit, care a fost dat profeției, cu impunerea mâinilor bătrânului”. Binecuvântarea lui Iacob asupra lui Ephraim și Manasseh este un exemplu despre modul în care un lider poate identifica și binecuvânta pe cei care au daruri și abilități speciale, chiar dacă nu sunt bătrânii sau mai evidenti.

Romani 8:17: „Și dacă suntem copii, suntem în curând și moștenitori, moștenitori ai lui Dumnezeu și co-moștenitori ai lui Hristos: dacă este sigur că suferim cu El, că putem fi glorificați cu El”. Binecuvântarea dreptului de naștere acordat lui Efraim și nu Manase este un exemplu al modului în care Dumnezeu alege adesea cel mai puțin evident sau aparent mai puțin capabil să primească binecuvântări și onoruri.

Proverbe 17:6: „Coroana veche sunt copiii copiilor lor; iar gloria copiilor lor sunt părinții lor”. Iacob demonstrează dragoste și grijă pentru nepoții lor, binecuvântându -i și recunoscând importanța următoarei generații pentru continuitatea familiei și moștenirii.

1 Petru 2:9: „Dar tu ești generația aleasă, preoția regală, națiunea sfântă, oamenii dobândiți, pentru a putea anunța virtuțile celui care te -a chemat de la întuneric la lumina sa minunată”. Binecuvântarea acordată lui Ephraim și Manasseh este un exemplu despre modul în care Dumnezeu poate folosi următoarea generație pentru a -și îndeplini scopurile și a -și transmite valorile.

Evrei 11:21: „Prin credință, Iacob, aproape de moarte, i -a binecuvântat pe fiecare dintre fiii lui Iosif și l -a iubit, înclinat peste capătul graniței sale”. Binecuvântarea lui Iacob asupra nepoților săi este un exemplu despre modul în care credința poate inspira un tată sau bunic să binecuvânteze și să transmită valori spirituale generației următoare.