1. Au plecat din Elím şi toată adunarea fiilor lui Israél a ajuns în pustiul Sin, care este între Elím şi Sínai, în ziua a cincisprezecea a lunii a doua de la ieşirea lor din ţara Egiptului.

2. Toată adunarea fiilor lui Israél a murmurat împotriva lui Moise şi a lui Áaron în pustiu.

3. Fiii lui Israél le-au zis: „De-am fi murit de mâna Domnului în ţara Egiptului când şedeam lângă oalele cu carne, când mâncam pâine pe săturate! Dar voi ne-aţi scos în pustiul acesta ca să moară de foame toată această adunare”.

4. Domnul i-a zis lui Moise: „Iată, eu voi face să plouă pentru voi pâine din ceruri! Poporul să iasă şi să adune în fiecare zi porţia pentru o zi; ca să-l pun la încercare, dacă umblă sau nu după legea mea!

5. În ziua a şasea, când vor pregăti ce au adunat, va fi de două ori mai mult decât ce vor aduna pentru fiecare zi”.

6. Moise şi Áaron au zis către toţi fiii lui Israél: „În seara aceasta veţi cunoaşte că Domnul v-a scos din ţara Egiptului.

7. Dimineaţă veţi vedea gloria Domnului, pentru că a auzit murmurările voastre împotriva Domnului. Iar noi ce suntem că murmuraţi împotriva noastră?”.

8. Moise a mai zis: „Domnul vă va da în seara [aceasta] carne să mâncaţi şi dimineaţă pâine să vă săturaţi, pentru că Domnul a auzit murmurările voastre cu care murmuraţi împotriva lui; căci ce suntem noi? Murmurările voastre nu sunt împotriva noastră, ci împotriva Domnului”.

9. Moise i-a zis lui Áaron: „Spune întregii adunări a fiilor lui Israél: «Apropiaţi-vă înaintea Domnului, căci a auzit murmurările voastre!»”.

10. Pe când vorbea Áaron întregii adunări a fiilor lui Israél, şi-au întors [privirea] spre pustiu şi, iată, gloria Domnului s-a arătat în nor!

11. Domnul i-a vorbit lui Moise, spunând:

12. ,,Am auzit murmurările fiilor lui Israél. Spune-le: «Veţi mânca diseară carne şi dimineaţă vă veţi sătura cu pâine; veţi cunoaşte că eu sunt Domnul Dumnezeul vostru»”.

13. Seara au urcat prepeliţe şi au acoperit tabăra, iar dimineaţă era un strat de rouă în jurul taberei.

14. Stratul de rouă s-a ridicat şi, iată, pe suprafaţa pustiului era ceva mărunt, ca o crustă, ceva mărunt ca bruma pe pământ.

15. Fiii lui Israél au văzut şi au zis unul către altul: „Ce este aceasta?”, căci nu ştiau ce era. Moise le-a zis: ,,Aceasta este pâinea pe care v-o dă Domnul ca s-o mâncaţi.

16. Acesta este cuvântul pe care l-a poruncit Domnul: «Fiecare din voi să adune cât îi trebuie să mănânce, un ómer pentru fiecare, după numărul persoanelor; fiecare să ia pentru cei din cortul lui!»”.

17. Fiii lui Israél au făcut aşa şi au adunat unul mai mult, altul mai puţin.

18. Şi măsurau cu ómerul; cel care adunase mai mult nu avea nimic de prisos, iar cel care adunase mai puţin nu ducea lipsă. Fiecare aduna cât îi trebuia să mănânce.

19. Moise le-a zis: ,,Nimeni să nu lase ceva din ea până dimineaţă!”.

20. Dar n-au ascultat de Moise şi unii au lăsat din ea până dimineaţă; însă a făcut viermi şi s-a stricat. Moise s-a mâniat pe ei.

21. Adunau în fiecare dimineaţă, fiecare după cât îi trebuia pentru hrană; când soarele începea să dogorească, se topea.

22. În ziua a şasea au adunat de două ori mai multă hrană, câte doi ómeri de fiecare. Toţi capii adunării au venit şi i-au făcut cunoscut lui Moise.

23. El le-a zis: „Iată ce a zis Domnul: «Mâine este zi de odihnă, un sabát sfânt pentru Domnul; coaceţi ce aveţi de copt, fierbeţi ce aveţi de fiert şi strângeţi tot ceea ce rămâne ca să fie păstrat până dimineaţă!»”.

24. Au păstrat-o până dimineaţă, după cum poruncise Moise; nu s-a stricat, nici nu au fost viermi în ea.

25. Moise a zis: ,,Mâncaţi-o astăzi pentru că astăzi este sabátul Domnului; astăzi nu o veţi găsi pe câmp.

26. Şase zile s-o adunaţi, dar ziua a şaptea este sabát şi nu va fi”.

27. În ziua a şaptea, [unii] din popor au ieşit să adune şi n-au găsit.

28. Domnul i-a zis lui Moise: ,,Până când veți refuza să păziţi poruncile şi legile mele?

29. Vedeţi că Domnul v-a dat sabátul; de aceea el vă dă în ziua a şasea pâine pentru două zile! Fiecare să rămână la locul lui şi nimeni să nu iasă de la locul lui în ziua a şaptea!”.

30. Poporul s-a odihnit în ziua a şaptea.

31. Casa lui Israél i-a pus numele „mană”. Era ca sămânţa de coriandru, albă, şi gustul ei era ca de turtă cu miere.

32. Moise a zis: „Acesta este cuvântul pe care l-a poruncit Domnul: «Umpleţi un ómer din ea ca să fie păstrat pentru generațiile voastre, ca să vadă pâinea pe care v-am dat-o s-o mâncaţi în pustiu când v-am scos din ţara Egiptului!»”.

33. Moise i-a zis lui Áaron: ,,Ia un vas, pune în el un ómer plin cu mană şi aşază-l înaintea Domnului ca să se păstreze pentru generațiile voastre!”.

34. După cum îi poruncise Domnul lui Moise, Áaron a pus-o înaintea [arcei] mărturiei spre păstrare.

35. Fiii lui Israél au mâncat mană patruzeci de ani, până au intrat în ţara locuită; au mâncat mană până când au ajuns la marginea ţării Canaán.

36. Ómerul este a zecea parte dintr-o éfă.





“Que Nossa Senhora aumente a graça em você e a faça digna do Paraíso”. São Padre Pio de Pietrelcina