Jó, 21

1. Jó tomou então a palavra nestes termos:

1. Iob a luat cuvântul şi a zis:

2. “Ouvi atentamente minhas palavras. Que eu tenha pelo menos esse consolo de vossa parte.

2. „Ascultaţi cuvintele mele şi aceasta să fie [pentru mine] mângâierea voastră!

3. Permiti que eu fale; quando tiver falado, zombai à vontade.

3. Lăsaţi-mă să vorbesc şi, după ce voi vorbi, luaţi în derâdere!

4. É de um ser humano que me queixo? E como não hei de perder a paciência?

4. Oare eu mă plâng unui om? De ce nu ar fi duhul meu neliniştit?

5. Olhai para mim e ficareis estupefatos e poreis a mão sobre a boca.

5. Întoarceţi-vă spre mine, uimiţi-vă şi puneţi-vă mâna la gură!

6. Quando penso nisso, fico estarrecido e todo o meu corpo treme.

6. Dacă-mi amintesc, mă înspăimânt şi un cutremur îmi cuprinde carnea.

7. Por que os ímpios sobrevivem e, ao envelhecer, crescem em poderio?

7. De ce trăiesc cei nelegiuiţi, îmbătrânesc, ba chiar se întăresc în putere?

8. Sua posteridade prospera diante deles, e seus descendentes sob seus olhos.

8. Descendenţa lor se stabileşte în faţa lor împreună cu ei şi ce iese din ei, înaintea ochilor lor.

9. Suas casas estão em paz, livres de perigo, e a vara de Deus não os atinge.

9. Casele lor sunt în pace, fără teamă, iar toiagul lui Dumnezeu nu este peste ei.

10. Seu touro é cada vez mais fecundo, sua vaca dá cria sem nunca abortar.

10. Taurul lor este rodnic şi nu dă greş, iar vaca lor fată şi nu e sterilă.

11. Deixam os filhos correr como carneiros, e os seus pequenos saltam e brincam alegremente.

11. Îi lasă pe tinerii lor ca pe o turmă, iar copiii lor se joacă.

12. Cantam ao som do pandeiro e da cítara, divertem-se ao som da flauta.

12. Înalţă [cântece] cu tamburină şi harpă şi se veselesc la sunetul flautului.

13. Passam seus dias na alegria e descem tranquilamente à região dos mortos.

13. Îşi sfârşesc zilele în bunăstare şi într-o clipă coboară în locuinţa morţilor.

14. Ora, dizem a Deus: ‘Afasta-te de nós! Não queremos conhecer os teus caminhos!

14. Deşi ei îi spuneau lui Dumnezeu: «Îndepărtează-te de la noi, căci nu dorim cunoaşterea căilor tale!

15. Quem é o Todo-poderoso, para que o sirvamos? Que vantagem tiramos em lhe fazer orações?’.

15. Ce este Cel Atotputernic ca să-i slujim? Ce câştig am avea dacă ne-am ruga lui?».

16. A felicidade não está em suas mãos? Contudo, longe de mim esteja o modo de pensar dos ímpios!

16. Iată, oare nu este în mâna lor bunăstarea lor? Departe de mine sfatul celor nelegiuiţi!

17. Quantas vezes vemos apagar-se a lâmpada dos ímpios e a ruína desabar sobre eles?

17. De câte ori nu se stinge candela celor nelegiuiţi şi vine peste ei nenorocirea ! El le face parte de dureri în mânia sa.

18. Serão eles como a palha ao vento, como a cinza tragada pelo turbilhão?

18. Ei vor fi ca paiele în faţa vântului, ca pleava purtată de furtună.

19. ‘Deus reserva para os filhos o castigo do pai?’ Que ele mesmo o puna, para que o sinta!

19. Dumnezeu rezervă pentru fiii săi pedeapsa, îi face să plătească pentru ca să ştie.

20. Que veja com os próprios olhos a sua ruína e ele mesmo beba da cólera do Todo-poderoso!

20. Ochiul lui va vedea nefericirea şi va bea din mânia Celui Atotputernic.

21. Pois o que lhe importa a sua casa depois dele, se o número de seus meses já está contado?

21. Ce va fi de dorinţa lui în casa lui după el, când numărul lunilor sale va fi împărţit?

22. É a Deus que se irá ensinar a sabedoria, a ele, que julga os seres superiores?

22. Oare pe Dumnezeu îl vom învăţa cunoaşterea, el care îi judecă pe cei care se înalţă?

23. Um morre em pleno vigor, feliz e tranquilo,

23. Cineva moare în plinătatea puterii sale, cu totul liniştit şi în pace.

24. os flancos cobertos de gordura e a medula dos ossos cheia de seiva.

24. Membrele sale sunt pline de lapte şi măduva oaselor este proaspătă.

25. Outro, porém, morre com a amargura na alma, sem ter gozado a felicidade.

25. Altcineva moare cu sufletul amărât, fără să fi gustat bunăstarea.

26. Juntos se deitam na terra e os vermes recobrem a ambos.

26. Împreună dorm în ţărână, şi viermii îi acoperă.

27. Por certo conheço vossos pensamentos, os julgamentos iníquos que fazeis de mim!

27. Eu cunosc gândurile voastre şi planurile pe care le faceţi cu violenţă împotriva mea.

28. Dizeis: ‘Onde está a casa do tirano, onde está a tenda em que habitavam os ímpios?’.

28. Voi ziceţi: «Unde este casa celui puternic şi unde este cortul locuinţelor celor nelegiuiţi?».

29. Não interrogastes os viajantes? Contestaríeis seus testemunhos?

29. Oare nu i-aţi întrebat pe cei care trec pe drum şi semnele lor nu le recunoaşteţi?

30. No dia da infelicidade o ímpio é poupado, no dia da cólera ele escapa.

30. Căci pentru ziua nenorocirii este păstrat cel rău, sunt duşi pentru ziua furiei.

31. Quem reprova diante dele o seu proceder e lhe pede contas de seus atos?

31. Cine îi face cunoscut în faţă calea lui? Şi pentru ce a făcut, cine-l răsplăteşte?

32. Levam-no ao sepulcro, ficarão de vigília em sua câmara funerária.

32. El este dus la groapă şi se veghează la mormânt.

33. Os torrões do vale são-lhe leves; todos os homens irão em sua companhia e foram inumeráveis seus predecessores.

33. Îi sunt dulci bulgării din vale; după el merge orice om, iar cei dinaintea lui sunt fără număr.

34. Que significam, pois, essas vãs consolações? Todas as vossas respostas são apenas perfídia”.

34. Cum mă mângâiaţi cu deşertăciune? Răspunsurile voastre rămân perfide”.