Eclesiástico, 10

1. Um governador sábio julga o seu povo; o governo de um homem sensato será estável.

1. Un judecător înţelept îşi educă poporul şi conducerea celui inteligent este ordonată.

2. Tal o juiz do povo, tais os seus ministros; tal o governador da cidade, tais os seus habitantes.

2. După cum este judecătorul poporului, aşa sunt şi slujitorii lui; şi după cum este conducătorul cetăţii, aşa sunt şi cei care locuiesc în ea.

3. Um rei privado de juízo perde o seu povo, as cidades povoam-se pelo bom senso dos que governam.

3. Un rege needucat îşi distruge poporul, iar cetatea se stabileşte prin inteligenţa celor puternici.

4. O domínio sobre um país está na mão de Deus. Ele lhe suscitará no tempo oportuno um governador útil.

4. Autoritatea asupra pământului este în mâna Domnului şi el îl va ridica peste el pe cel util la timpul potrivit.

5. A prosperidade do homem está na mão de Deus; é ele que põe na fronte do escriba um sinal de honra.

5. În mâna Domnului este succesul omului şi pe faţa cărturarului şi-a pus gloria.

6. Não te recordes de nenhuma injustiça causada pelo próximo, nada faças por um procedimento injusto.*

6. Nu te mânia pe vecinul tău pentru orice nedreptate şi nu fă nimic când eşti cuprins de furie!

7. O orgulho é abominável a Deus e aos homens; e toda a iniquidade das nações provoca horror.*

7. Trufia este odioasă înaintea Domnului şi a oamenilor şi nelegiuirea este vinovăţie înaintea amândurora.

8. Um reino passa de um povo a outro, por causa das injustiças, dos ultrajes e de fraudes diversas.

8. Domnia trece de la un neam la alt neam din cauza nelegiuirii, a trufiei şi a bogăţiilor. Nu este nimic mai nelegiuit decât cel care iubeşte argintul, acesta îşi scoate la vânzare şi propriul suflet.

9. Nada há mais criminoso do que a avareza; de que se orgulha o que é terra e cinza?*

9. De ce se mândreşte [cel care este] pământ şi cenuşă? Căci, în viaţă fiind, măruntaiele lui sunt de aruncat.

10. Nada há mais iníquo do que o amor ao dinheiro; aquele que o ama chega até a vender a sua alma. Vivo ainda, despojou-se de suas próprias entranhas.*

10. Boala lungă ia în râs medicul şi regele de astăzi mâine moare.

11. A duração de todo o poder é breve; uma doença prolongada cansa o médico.

11. Omul, când moare, moşteneşte reptile, fiare şi viermi.

12. O médico atalha um breve mal-estar; assim, um que hoje é rei amanhã morrerá.*

12. Începutul trufiei omului este îndepărtarea de Domnul, îndepărtarea inimii lui de cel care l-a făcut.

13. Quando o homem está morto, tem por herança serpentes, bichos e vermes.

13. Căci începutul trufiei este păcatul şi cel care este stăpânit de ea revarsă [ceea ce este] abominábil. De aceea, Domnul l-a lăsat în pericole şi-l va ruina până la sfârşit.

14. O início do orgulho num homem é renegar a Deus,

14. Domnul doboară tronurile principilor şi-i aşază pe cei blânzi în locul lor.

15. pois seu coração se afasta daquele que o criou, porque o princípio de todo pecado é o orgulho; aquele que nele se compraz será coberto de maldições, e acabará sendo por elas derrubado.*

15. Domnul a smuls rădăcinile neamurilor şi i-a plantat pe cei umili în locul lor.

16. Eis por que o Senhor desonrou a assembleia dos maus, e os destruiu para sempre.*

16. Domnul a ruinat ţinuturile neamurilor şi le-a distrus până la temeliile pământului.

17. Deus derrubou os tronos dos chefes orgulhosos e em lugar deles fez sentar homens pacíficos.

17. Le-a smuls din ele, i-a distrus şi a făcut să înceteze amintirea lor de pe pământ.

18. Deus fez secar as raízes das nações arrogantes, e implantou os humildes entre as mesmas nações.

18. Trufia nu a fost creată pentru oameni, nici mânia furiei, pentru cei născuţi din femeie.

19. O Senhor destruiu as terras das nações, e as arruinou até os alicerces.

19. Care seminţie este [vrednică] de cinste? Seminţia omului. Care seminţie este [vrednică] de cinste? Cei care se tem de Domnul. Care seminţie nu este [vrednică] de cinste? Seminţia omului. Care seminţie nu este [vrednică] de cinste? Cei care încalcă poruncile.

20. Destruiu muitas delas e exterminou-as, apagou a sua lembrança de sobre a terra.

20. Conducătorul lor este [vrednic] de cinste în mijlocul fraţilor şi cei care se tem de Domnul, în ochii lui.

21. Deus apaga a memória dos orgulhosos, enquanto faz perdurar a dos humildes de coração.

21. Începutul primirii este teama de Domnul, iar începutul respingerii este împietrirea şi trufia.

22. O orgulho não foi criado para os homens, nem a cólera para o sexo feminino.*

22. Pentru bogat, pentru cel renumit şi pentru sărac, mândria lor este teama de Domnul.

23. A raça do homem que teme a Deus será honrada; será desonrado aquele que desprezar os preceitos do Senhor.*

23. Nu este drept să-l necinsteşti pe săracul inteligent şi nu se cuvine să-l preamăreşti pe omul păcătos.

24. Entre os seus irmãos, a homenagem é feita para aquele que os governa; aqueles que temem a Deus serão honrados na presença do Senhor.

24. Cel mare, judecătorul şi cel puternic vor fi lăudaţi, dar nu este între ei cineva mai mare decât cel care se teme de Domnul.

25. Rico, nobre ou pobre, sua glória é o temor do Senhor.

25. Pe slujitorul înţelept îl vor sluji cei liberi şi omul cunoscător nu va murmura.

26. Não desprezes o homem justo, ainda que pobre; não enalteças um pecador, ainda que rico,*

26. Nu o fă pe înţeleptul când îţi faci lucrarea şi nu te lăuda în timpul dificultăţii tale!

27. O grande, o justo e o poderoso recebem homenagens, mas ninguém é maior do que aquele que teme a Deus.

27. Este mai bun cel care lucrează şi prisoseşte în toate decât cel care umblă lăudându-se şi este lipsit de pâine.

28. Homens livres serão os súditos de um escravo sensato. Repreendido, o homem prudente e bem-educado não murmura, e o ignorante não será honrado.

28. Fiule, laudă-ţi cu modestie sufletul şi dă-i cinste după vrednicia lui!

29. Não te orgulhes do trabalho que fazes, não sejas indolente no tempo da adversidade.*

29. Cine-l va îndreptăţi pe cel care păcătuieşte împotriva sufletului său şi cine îl va lăuda pe cel care-şi necinsteşte viaţa?

30. Mais vale o trabalho e abundância, do que o jactancioso que não tem pão.

30. Cel sărac este lăudat pentru cunoaşterea lui şi cel bogat este lăudat pentru bogăţia lui.

31. Meu filho, conserva tua alma na doçura, e dá-lhe a honra que merece.

31. Cel care este lăudat în sărăcie, cu cât mai mult va fi în bogăţie? Şi cel care este neonorat în bogăţie, cu cât mai mult va fi în sărăcie?

32. Aquele que peca contra si mesmo, que o justificará? Quem devolverá a honra a quem desonrou sua vida?

32.

33. Um pobre é honrado pelo seu conhecimento e temor a Deus; há quem o é por causa de suas riquezas.

33.

34. Mas quanta glória teria se fosse rico aquele que é honrado, mesmo sendo pobre! Mas o que se gloria de sua riqueza, acautele-se para não se tornar pobre.*

34.