Löydetty 2541 Tulokset: vin
Abimélec l-a chemat şi pe Abrahám şi i-a zis: „Ce ne-ai făcut? Şi cu ce am păcătuit eu împotriva ta, de ai făcut să vină peste mine şi peste regatul meu un păcat atât de mare? Ai făcut cu mine un lucru pe care alţii nu l-ar face”. (Cartea Genezei 20, 9)
Servitorul i-a zis: „Şi dacă femeia nu va fi de acord să vină cu mine în această ţară, atunci să-l duc pe fiul tău în ţara din care ai ieşit?”. (Cartea Genezei 24, 5)
Dacă femeia nu va fi de acord să vină cu tine, vei fi eliberat de acest jurământ. Numai să nu-l faci pe fiul meu să se întoarcă acolo!”. (Cartea Genezei 24, 8)
când a văzut inelul şi brăţările pe mâinile surorii sale şi când a auzit cuvintele Rebécăi, sora sa, spunând: „Aşa mi-a vorbit omul acela”. A venit, deci, la omul acela care stătea cu cămilele lângă izvor (Cartea Genezei 24, 30)
şi a zis: «Vino, binecuvântatul Domnului! De ce stai afară? Eu am pregătit casa şi loc pentru cămile»”. (Cartea Genezei 24, 31)
Când a auzit servitorul lui Abrahám cuvintele lor, s-a aruncat la pământ înaintea Domnului. (Cartea Genezei 24, 52)
Iacób a zis: „Vinde-mi azi dreptul tău de întâi-născut!”. (Cartea Genezei 25, 31)
Abimélec a zis: „De ce ne-ai făcut aceasta? Puţin a lipsit ca cineva din popor să se culce cu soţia ta şi ai fi adus vinovăţie asupra noastră”. (Cartea Genezei 26, 10)
Nu cumva tatăl meu să mă pipăie şi voi fi în ochii lui ca unul care vrea să-l înşele şi voi face să vină asupra mea blestemul, nu binecuvântarea!”. (Cartea Genezei 27, 12)
Iacób i-a răspuns tatălui: „Eu sunt Esáu, întâiul tău născut. Am făcut ce mi-ai spus. Vino, deci, ridică-te, aşază-te şi mănâncă din vânatul meu pentru ca să mă binecuvânteze sufletul tău!”. (Cartea Genezei 27, 19)
Şi i-a zis: „Apropie-mi şi voi mânca din vânatul tău, fiul meu, pentru ca sufletul meu să te binecuvânteze!”. [Iacób] i-a apropiat şi el a mâncat; apoi i-a adus vin şi el a băut. (Cartea Genezei 27, 25)
Când a auzit Esáu cuvintele tatălui său, a strigat cu strigăt mare, plin de amărăciune, şi i-a zis tatălui său: „Binecuvântează-mă şi pe mine, tată!”. (Cartea Genezei 27, 34)
