Löydetty 301 Tulokset: vii
Alţii ziceau: ,,Am împrumutat argint, punând garanţie ogoarele şi viile noastre pentru tributul regelui. (Cartea lui Nehemía 5, 4)
Deşi carnea noastră este ca şi carnea fraţilor noştri, fiii noştri sunt ca fiii lor; iată, îi supunem pe fiii noştri şi pe fiicele noastre ca sclavi – ba chiar sunt dintre fiicele noastre [care au fost] supuse –, iar mâinile noastre sunt fără putere, căci ogoarele şi viile noastre sunt ale altora”. (Cartea lui Nehemía 5, 5)
Daţi-le înapoi astăzi ogoarele, viile, măslinii şi casele şi o sutime din argintul, din grâul, din mustul şi din untdelemnul pe care le-aţi cerut de la ei!”. (Cartea lui Nehemía 5, 11)
în afară de sclavii şi sclavele lor, care erau şapte mii trei sute treizeci şi şapte. Între ei erau două sute de cântăreţi şi cântăreţe. (Cartea lui Nehemía 7, 67)
Au capturat cetăţi fortificate şi pământuri grase, au luat în stăpânire case pline cu toate bunătăţile, fântâni săpate, vii, măslini şi pomi [buni] de mâncat. Au mâncat, s-au săturat şi s-au îngrăşat, s-au desfătat de marea ta bunătate. (Cartea lui Nehemía 9, 25)
[Tobía] i-a răspuns: „Rămâi cu mine, tinere, până când merg să-i dau de ştire tatălui! Am nevoie să vii cu mine şi-ţi voi da plată”. (Cartea lui Tobía 5, 7)
S-a ridicat şi au început să se roage şi să ceară să aibă grijă de ei. Şi a început să zică: „Binecuvântat eşti tu, Dumnezeul părinţilor noştri, şi binecuvântat este numele tău în toate generaţiile viitoare! Să te binecuvânteze cerurile şi toată creaţia ta în toţi vecii! (Cartea lui Tobía 8, 5)
Ána, soţia lui, a zis: „Copilul meu a pierit şi nu mai este printre cei vii!”. A început să plângă şi să jelească pentru copilul ei, zicând: (Cartea lui Tobía 10, 4)
Atunci el i-a chemat pe amândoi deoparte şi le-a zis: „Binecuvântaţi-l pe Dumnezeu şi daţi mărturie în faţa tuturor celor vii pentru lucrurile bune pe care le-a făcut cu voi! Lăudaţi-l şi cântaţi numele lui! Faceţi cunoscute cuvintele lui Dumnezeu tuturor oamenilor cu cinste! Nu încetaţi să daţi mărturie despre el! (Cartea lui Tobía 12, 6)
Pe captivii lor îi voi duce în cele mai îndepărtate colţuri ale întregului pământ. (Cartea Iudítei 2, 9)
Iată, şi cetăţile noastre, şi locuitorii care sunt în ele sunt sclavii tăi! Vino şi intră în ele după cum este bine în ochii tăi!”. (Cartea Iudítei 3, 4)
Ei au luat-o şi au întrebat-o: „A cui eşti, de unde vii şi unde mergi?”. Iar ea a zis: „Sunt o fiică a evreilor şi fug din faţa lor pentru că sunt pe punctul să fie daţi vouă ca pradă. (Cartea Iudítei 10, 12)
