Löydetty 491 Tulokset: urc
Când am urcat la slujitorul tău, tatăl meu, i-am făcut cunoscute cuvintele domnului meu. (Cartea Genezei 44, 24)
Acum [îngăduie], te rog, servitorului tău să rămână în locul tânărului ca sclav al stăpânului meu, iar tânărul să urce cu fraţii săi! (Cartea Genezei 44, 33)
Cum să urc la tatăl meu fără ca băiatul să fie cu mine? N-aş putea să văd răul care l-ar afla pe tatăl meu”. (Cartea Genezei 44, 34)
Grăbiţi-vă, urcați la tatăl meu şi spuneţi-i: «Aşa zice fiul tău Iosíf: ‹Dumnezeu m-a pus domn peste tot Egiptul; coboară la mine şi nu sta! (Cartea Genezei 45, 9)
Ei au urcat din Egipt şi au ajuns în ţara Canaán la tatăl lor, Iacób. (Cartea Genezei 45, 25)
Eu voi coborî cu tine în Egipt şi tot eu te voi face să urci. Iar Iosíf îşi va pune mâna peste ochii tăi”. (Cartea Genezei 46, 4)
Iosíf şi-a legat carul şi a urcat să-l întâmpine pe Israél, tatăl său, în Goşén. Îndată ce l-a văzut, a căzut pe grumazul lui şi a plâns pe grumazul lui îndelung. (Cartea Genezei 46, 29)
năvalnic ca apele, tu nu vei mai avea întâietatea! Căci te-ai suit în patul tatălui tău şi atunci l-ai profanat, când ai urcat pe el. (Cartea Genezei 49, 4)
Pui de leu, Iúda! De la pradă, fiul meu, ai urcat. S-a lăsat pe labe, s-a întins ca un leu, ca o leoaică. Cine-l va face să se ridice? (Cartea Genezei 49, 9)
«Tatăl meu m-a pus să jur, zicând: ‹Iată, eu mor! În mormântul pe care mi l-am săpat în ţara Canaán, acolo să mă îngropi!›. Acum, lasă-mă, te rog, să urc să-l îngrop pe tatăl meu! După aceea mă voi întoarce»”. (Cartea Genezei 50, 5)
Faraón i-a spus: „Urcă şi îngroapă-l pe tatăl tău, după cum te-a pus să juri!”. (Cartea Genezei 50, 6)
Iosíf s-a dus ca să-l îngroape pe tatăl său. Au urcat împreună cu el demnitarii lui Faraón, bătrânii casei lui, toţi bătrânii din ţara Egiptului, (Cartea Genezei 50, 7)
