Löydetty 134 Tulokset: speranţa
Ştiind că o parte dintre ei sunt saducei, iar cealaltă parte farisei, Paul a strigat în Sinédriu: „Fraţilor, eu sunt fariseu, fiu de farisei. Eu sunt judecat pentru speranţa în învierea morţilor”. (Faptele Apostolilor 23, 6)
având aceeaşi speranţă în Dumnezeu pe care o au şi ei, că va fi o înviere a celor drepţi şi a celor nedrepţi. (Faptele Apostolilor 24, 15)
Şi acum sunt judecat aici pentru speranţa în promisiunea făcută de Dumnezeu părinţilor noştri, (Faptele Apostolilor 26, 6)
la care cele douăsprezece triburi ale noastre speră să ajungă aducând cu stăruinţă cult [lui Dumnezeu] noaptea şi ziua. Pentru această speranţă sunt eu acuzat de iudei, o, rege. (Faptele Apostolilor 26, 7)
Nici soarele, nici stelele nu mai străluciseră de multe zile, iar vântul nu slăbea deloc, astfel încât de-acum se spulberase orice speranţă că ne vom salva. (Faptele Apostolilor 27, 20)
prin care am obţinut, în credinţă, [posibilitatea] de a ajunge la acest har în care ne aflăm şi ne lăudăm în speranţa gloriei lui Dumnezeu. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 5, 2)
răbdarea – virtute, virtutea – speranţă, (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 5, 4)
iar speranţa nu înşală, pentru că iubirea lui Dumnezeu a fost revărsată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 5, 5)
Căci creaţia a fost supusă zădărniciei nu de bunăvoie, ci din cauza aceluia care a supus-o cu speranţa (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 8, 20)
căci în speranţă am fost mântuiţi. Dar speranţa care se vede nu este speranţă, deoarece cum ar putea spera cineva ceea ce vede? (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 8, 24)
[Plini] de bucurie în speranţă, statornici în încercare, stăruiţi în rugăciune! (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 12, 12)
De fapt, tot ce a fost scris de mai înainte a fost scris pentru învăţătura noastră pentru ca, prin statornicia şi mângâierea Scripturilor, să avem speranţă. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 15, 4)
