Löydetty 95 Tulokset: soarele
Au trecut, au mers şi au ajuns – când soarele apunea – lângă Ghibéea, care este a lui Beniamín. (Cartea Judecătorilor 19, 14)
E ca lumina dimineţii când răsare soarele, [ca] o dimineaţă fără nori; din strălucirea [luminii] şi din ploaie [răsare] iarba din pământ». (Cartea a doua a lui Samuél 23, 4)
S-au sculat dimineaţa şi, când soarele a strălucit deasupra apei, Moáb a văzut în faţă apele roşii ca sângele. (Cartea a doua a Regilor 3, 22)
şi le-am zis: „Să nu se deschidă porţile Ierusalímului până nu va arde soarele; când ei sunt încă acolo, să închidă uşile şi să le zăvorască; să pună pază dintre locuitorii Ierusalímului, fiecare la paza lui, fiecare în dreptul casei lui!”. (Cartea lui Nehemía 7, 3)
Când a apus soarele, m-am dus şi, săpând o groapă, l-am îngropat. (Cartea lui Tobía 2, 7)
Ea însă îi spunea: „Taci şi lasă-mă, nu mă păcăli! Fiul meu a pierit”. Şi în fiecare zi ieşea în fugă din casă, se uita pe drumul pe care plecase fiul ei şi nu se încredea în nimeni. Iar când apunea soarele, intra, îl jelea şi îl plângea toată noaptea şi nu avea somn. (Cartea lui Tobía 10, 7)
Când se vor ridica zorile şi soarele va răsări deasupra pământului, fiecare bărbat puternic să-şi ia armele sale de luptă, stabiliţi o căpetenie peste ei ca şi cum aţi coborî în câmpie spre prima strajă a fiilor asiriénilor, dar nu coborâţi! (Cartea Iudítei 14, 2)
(1a) În anul al doilea al regelui Artaxérxes cel Mare, în prima [zi] a [lunii] Nisán, a avut un vis Mardohéu, [fiul] lui Iaír, [fiul] lui Şiméi, [fiul] lui Chiş, din tribul lui Beniamín. (1b) Era un iudeu care locuia în cetatea Súsa, om de seamă, care slujea la curtea regelui. (1c) Era dintre captivii pe care îi deportase Nabucodonosór, regele Babilónului, din Ierusalím odată cu Iehonía, regele din Iúda.(1d) Iar visul era acesta: se făcea că erau strigăte, zgomot, tunete şi cutremur, tulburare pe pământ. (1e) Şi, iată, doi balauri mari s-au ridicat să vină să lupte unul cu celălalt scoţând un strigăt puternic! (1f) La strigătul lor, toate popoarele s-au ridicat să lupte împotriva poporului celor drepţi. (1g) Iată, zi de întuneric şi de benză, oprimare şi strâmtorare, chin şi tulburare mare erau pe pământ! (1h) S-a tulburat tot poporul cel drept şi s-a temut de toate aceste rele. S-a ridicat ca să lupte strigând către Domnul.(1i) La strigătul lor, s-a făcut ca dintr-un izvor mic un fluviu mare. Şi era multă apă. (1k) [S-a făcut lumină] şi s-a ridicat soarele, iar cei umili i-au devorat pe cei puternici.(1l) Trezindu-ze, Mardohéu, care avusese acest vis şi văzuse ceea ce Dumnezeu voia să facă, păstra în inimă şi voia să îl înţeleagă în orice fel până la venirea nopţii.(1m) Mardohéu a stat liniştit la curte împreună cu Gabatá şi Tára, cei doi eunuci ai regelui care păzeau curtea. (1n) El a auzit planurile şi le-a cercetat cu grijă; a aflat că se pregăteau să pună mâinile pe Artaxérxes, regele, şi i-a făcut cunoscut regelui despre aceste lucruri. (1o) Regele i-a cercetat pe amândoi şi, după ce au mărturisit, au fost duşi [să fie pedepsiţi]. (1p) Regele a scris aceste lucruri spre amintire; a scris şi Mardohéu despre aceste evenimente. (1r) Regele i-a poruncit lui Mardohéu să-i slujească la curte şi i-a dat daruri pentru aceste lucruri. (1s) Dar Amán Bugáios, [fiul] lui Amadátes, era puternic înaintea regelui. El căuta să le facă rău lui Mardohéu şi poporului său pentru cei doi eunuci ai regelui. (Cartea Estérei 1, 1)
Căci Mardohéu, iudeul, era primul după regele Artaxérxes. Era mare printre iudei şi plăcut de mulţi fraţi ai săi, căci a căutat binele poporului său şi a vorbit de pace întregii sale descendenţe. (3a) Mardohéu a zis: „De la Domnul s-au întâmplat acestea! (3b) Îmi amintesc de visul pe care l-am avut despre aceste lucruri şi peste niciunul dintre ele nu s-a trecut: (3c) izvorul cel mic care a devenit fluviu, lumina care era, soarele şi apa multă; Estéra este fluviul pe care a luat-o în căsătorie regele şi a făcut-o regină. (3d) Cei doi balauri sunt eu şi Amán. (3e) Popoarele sunt cele care s-au adunat ca să distrugă numele iudeilor. (3f) Poporul meu, acesta este Israélul, cei care au strigat către Dumnezeu şi au fost mântuiţi; Domnul l-a mântuit pe poporul său şi ne-a eliberat Domnul de toate aceste rele; Dumnezeu a făcut semne şi minuni mari care nu au mai fost între toate popoarele. (3g) De aceea a făcut două zaruri: unul pentru poporul lui Dumnezeu şi unul pentru toate popoarele. (3h) Aceste două zaruri au fost aruncate la ceasul, la timpul hotărât şi în ziua judecăţii înaintea lui Dumnezeu şi înaintea tuturor popoarelor. (3i) Dumnezeu şi-a amintit de poporul său şi a făcut dreptate pentru moştenirea sa. (3k) Vor fi [celebrate] aceste zile în luna Adár, în zilele a paisprezecea şi a cincisprezecea ale acestei luni cu adunare, cu bucurie şi veselie înaintea lui Dumnezeu, în fiecare generaţie, pentru totdeauna, în poporul său, Israél”. (3l) În anul al patrulea al domniei lui Ptoleméu şi al Cleopátrei, Dositéu, care spunea că este preot şi levít, şi Ptoleméu, fiul său, au adus scrisoarea deschisă despre Purím afirmând că este tradusă de Lisimáh, fiul lui Ptoleméu, dintre [cei care locuiau] în Ierusalím. (Cartea Estérei 11, 3)
El va face să răsară dreptatea ta ca lumina şi judecata ta, ca [soarele] la amiază. (Cartea Psalmilor 37, 6)
Să se descompună ca urma melcului ce trece, ca avortonul unei femei, care nu vede soarele! (Cartea Psalmilor 58, 9)
Ei se vor teme de tine cât soarele şi luna, din generaţie în generaţie. (Cartea Psalmilor 72, 5)
