Löydetty 193 Tulokset: sfârșitul lumii

• Când încă nu făcuse pământul şi câmpiile, nici cele dintâi pulberi ale lumii, (Cartea Proverbelor 8, 26)

• Este o cale [ce pare] dreaptă înaintea omului, dar la sfârşitul ei sunt căile morţii. (Cartea Proverbelor 14, 12)

• Chiar şi în râs inima se chinuie şi, la sfârşitul ei, veselia e cuprinsă de tristeţe. (Cartea Proverbelor 14, 13)

• Este o cale [ce pare] dreaptă înaintea omului, dar la sfârşitul ei sunt căile morţii. (Cartea Proverbelor 16, 25)

• Moştenirea [luată] în grabă la început nu este binecuvântată la sfârşitul ei. (Cartea Proverbelor 20, 21)

• Nu te grăbi să ieşi la ceartă, ca nu cumva [să nu ştii] ce să faci la sfârşitul ei, când te-ar putea umili aproapele tău! (Cartea Proverbelor 25, 8)

• Mai bine să mergi la o casă de jale decât să mergi la o casă de ospeţe, căci ea este sfârşitul fiecărui om şi cel viu pune la inimă. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 7, 2)

• Mai bine sfârşitul lucrului decât începutul său, mai bine cel larg la inimă decât cel semeţ la suflet. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 7, 8)

• Începutul cuvintelor gurii sale sunt nebunie, iar sfârşitul gurii sale este prostia cea mai rea. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 10, 13)

• Să ascultăm sfârşitul tuturor cuvintelor: teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile sale, căci aceasta este totul pentru om! (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 12, 13)

• Căci el a creat toate ca să existe, generaţiile lumii sunt salutare: nu este în ele venin al ruinării şi nici stăpânirea locuinţei morţilor pe pământ. (Cartea Înţelepciunii 1, 14)

• Spun în ei înşişi cei care nu gândesc drept: „Scurtă şi tristă este viaţa noastră, remediul nu este în sfârşitul omului şi nu se cunoaşte cineva care să se fi întors din locuinţa morţilor. (Cartea Înţelepciunii 2, 1)