Löydetty 13161 Tulokset: pă
Astfel s-au împlinit cerurile şi pământul şi toată oştirea lor. (Cartea Genezei 2, 1)
Acestea sunt originile cerului şi ale pământului, atunci când au fost create. Când Domnul Dumnezeu a făcut pământul şi cerul, (Cartea Genezei 2, 4)
nu era pe pământ nicio plantă a câmpului şi nu răsărise iarbă pe câmpie, pentru că Domnul Dumnezeu nu dăduse încă ploaie pe pământ şi nu era încă niciun om care să lucreze pământul. (Cartea Genezei 2, 5)
Un izvor ieşea din pământ şi uda toată faţa pământului. (Cartea Genezei 2, 6)
Domnul Dumnezeu l-a plăsmuit pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă şi omul a devenit fiinţă vie. (Cartea Genezei 2, 7)
Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul de pomi plăcuţi la vedere şi buni de mâncat, pomul vieţii în mijlocul grădinii şi pomul cunoaşterii binelui şi răului. (Cartea Genezei 2, 9)
Un râu ieşea din Éden ca să ude grădina şi de acolo se împărţea în patru braţe. (Cartea Genezei 2, 10)
Numele celui de-al treilea râu este Tígru; el curge la răsărit de Așúr. Al patrulea râu este Eufrát. (Cartea Genezei 2, 14)
Domnul Dumnezeu l-a luat pe om şi l-a pus în grădina Édenului ca să o lucreze şi să o păzească. (Cartea Genezei 2, 15)
Domnul Dumnezeu a plăsmuit din pământ toate animalele câmpului şi toate păsările cerului şi le-a adus la om ca să vadă cum le va numi. Şi orice nume pe care avea să-l dea omul fiecărei fiinţe vii, acela era numele ei. (Cartea Genezei 2, 19)
Omul a pus deci nume tuturor animalelor, păsărilor cerului şi tuturor ființelor câmpului. Dar omului nu i s-a găsit un ajutor pe potriva lui. (Cartea Genezei 2, 20)
Domnul Dumnezeu i-a zis şarpelui: „Fiindcă ai făcut aceasta, blestemat să fii mai mult decât toate animalele şi decât toate ființele câmpului; pe pântece să umbli şi ţărână să mănânci în toate zilele vieţii tale! (Cartea Genezei 3, 14)
