Löydetty 187 Tulokset: pâine de cer

  • ‹Dacă cineva duce carne sfințită în poala hainei lui și atinge cu poala sa pâine, hrană, vin, untdelemn și orice este de mâncare, le sfințește?› »”. Preoții au răspuns și au zis: „Nu”. (Cartea profetului Aggéu 2, 12)

  • Voi aduceți la altarul meu pâine profanată și spuneți: «Cum te-am profanat?». Atunci când spuneți: «Masa Domnului este de disprețuit». (Cartea profetului Malahía 1, 7)

  • Dar el, răspunzând, i-a zis: „Este scris: «Nu numai cu pâine va trăi omul, ci şi cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu»”. (Evanghelia după sf. Matei 4, 4)

  • Care om dintre voi, dacă fiul îi va cere pâine, îi va da o piatră? (Evanghelia după sf. Matei 7, 9)

  • „De ce discipolii tăi încalcă tradiţiile bătrânilor? Pentru ce nu-şi spală mâinile când mănâncă pâine?”. (Evanghelia după sf. Matei 15, 2)

  • (Mc 8,14-21) Venind discipolii pe ţărmul celălalt, au uitat să ia pâine. (Evanghelia după sf. Matei 16, 5)

  • Iar ei discutau între ei, spunând: „Nu am luat pâine”. (Evanghelia după sf. Matei 16, 7)

  • Cunoscând aceasta, Isus le-a zis: „[Oameni] cu puţină credinţă, de ce discutaţi între voi că nu aveţi pâine? (Evanghelia după sf. Matei 16, 8)

  • (Mt 12,22-32; Lc 11,14-23) A venit în casă şi mulţimea s-a adunat din nou, încât nu mai puteau nici să mănânce pâine. (Evanghelia după sf. Marcu 3, 20)

  • Le-a poruncit să nu ia nimic pentru drum, decât un toiag: nici pâine, nici desagă, nici bani la cingătoare, (Evanghelia după sf. Marcu 6, 8)

  • Dar el, răspunzând, le-a zis: „Daţi-le voi să mănânce!”. Ei i-au zis: „Atunci, să mergem noi să cumpărăm pâine de două sute de dinári şi să le dăm să mănânce?”. (Evanghelia după sf. Marcu 6, 37)

  • Iar ei au adunat douăsprezece coşuri pline de bucăţi [de pâine] şi [resturi] de peşte. (Evanghelia după sf. Marcu 6, 43)


“Menosprezai vossas tentações e não vos demoreis nelas. Imaginai estar na presença de Jesus. O crucificado se lança em vossos braços e mora no vosso coração. Beijai-Lhe a chaga do lado, dizendo: ‘Aqui está minha esperança; a fonte viva da minha felicidade. Seguro-vos, ó Jesus, e não me aparto de vós, até que me tenhais posto a salvo’”. São Padre Pio de Pietrelcina