Löydetty 154 Tulokset: marea
Onías, considerând cât de primejdioasă este duşmănia şi cum Apolónius, [fiul] lui Menestéus, guvernatorul Celesíriei şi al Feníciei, mărea răutatea lui Símon, (Cartea a doua a Macabéilor 4, 4)
Toate râurile curg spre mare, şi marea nu se umple: spre locurile de unde râurile curg, acolo se întorc ca să curgă. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 1, 7)
I-a făcut să treacă prin Marea Roşie şi să străbată prin ape multe. (Cartea Înţelepciunii 10, 18)
S-au văzut un nor care umbrea tabăra, o retragere a pământului uscat de unde mai înainte era apă, un drum fără piedică din Marea Roşie, o câmpie plină de verdeaţă, dintre valurile puternice, (Cartea Înţelepciunii 19, 7)
Cunoaşterea înţelepciunii cui i-a fost revelată? Şi marea sa experienţă cine a înţeles-o? (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 1, 7)
Căci gândirea ei este mai extinsă decât marea şi planul ei, decât abisul cel mare. (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 24, 29)
În zilele lui a fost săpat rezervorul de apă, un lac asemănător ca întindere cu marea. (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 49, 3)
„Ruşinează-te, Sidónule! Căci aşa vorbeşte marea, tăria mării: «Nu am avut durerile naşterii şi nu am născut; nu am ridicat feciori şi nu am crescut fecioare». (Cartea profetului Isaía 23, 4)
De ce la venirea mea nu era nimeni? Am strigat şi nu era nimeni care să răspundă? Oare s-a scurtat mâna mea şi nu mai poate elibera şi nu mai este putere în mine ca să salvez? Iată, cu mustrarea mea am făcut să se usuce marea şi am făcut să se întoarcă râurile în pustiu! Peştii din ele s-au împuţit, pentru că nu mai este apă şi mor de sete. (Cartea profetului Isaía 50, 2)
Oare nu eşti tu cel care a uscat marea, apele abisului celui mare, şi a făcut adâncul mării un drum pe care să treacă cei răscumpăraţi? (Cartea profetului Isaía 51, 10)
Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt cel care stârneşte marea şi face să vuiască valurile ei: Domnul Sabaót este numele meu. (Cartea profetului Isaía 51, 15)
Cei nelegiuiţi sunt ca marea care se revarsă, care nu poate fi stăvilită: ea revarsă din apele sale mâl şi noroi. (Cartea profetului Isaía 57, 20)
