Löydetty 3042 Tulokset: Viața După Moarte
Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră ca să pună un rest din voi în ţară şi ca să rămâneţi în viaţă printr-o mare eliberare. (Cartea Genezei 45, 7)
I-a sărutat pe toţi fraţii lui şi a plâns cu ei. După aceea, fraţii lui au stat de vorbă cu el. (Cartea Genezei 45, 15)
Fiii lui Israél au făcut aşa. Iosíf le-a dat care, după cuvântul lui Faraón; le-a dat şi provizii pentru drum. (Cartea Genezei 45, 21)
I-au făcut cunoscut, zicând: „Iosíf este încă în viaţă şi domneşte peste toată ţara Egiptului”. Dar inima lui Iacób nu a tresărit, pentru că nu-i credea. (Cartea Genezei 45, 26)
Israél a zis: „Îmi este de-ajuns că fiul meu Iosíf este încă în viaţă. Mă duc să-l văd înainte de a muri”. (Cartea Genezei 45, 28)
Iosíf s-a îngrijit de pâinea pentru tatăl său, pentru fraţii săi şi pentru toată casa tatălui său, după numărul copiilor. (Cartea Genezei 47, 12)
După ce s-a terminat anul acela, au venit la el în anul următor şi i-au zis: „Nu putem să ascundem domnului nostru că s-a terminat argintul şi că turmele de animale sunt la domnul nostru; nu ne-au mai rămas înaintea domnului nostru decât cadavrele şi pământurile noastre. (Cartea Genezei 47, 18)
Ei au zis: „Tu ne-ai salvat viaţa! Să aflăm har în ochii domnului nostru şi vom deveni sclavi ai lui Faraón!”. (Cartea Genezei 47, 25)
Când s-au apropiat zilele ca Israél să moară, l-a chemat pe fiul său Iosíf şi i-a zis: „Dacă am aflat har în ochii tăi, pune mâna sub coapsa mea şi fă cu mine după bunăvoinţă şi adevăr: să nu mă îngropi, te rog, în Egipt! (Cartea Genezei 47, 29)
Când mă voi culca împreună cu părinţii mei, să mă duci din Egipt şi să mă îngropi în mormântul lor!”. Şi el a zis: „Voi face după cuvântul tău”. (Cartea Genezei 47, 30)
După aceste lucruri i s-a spus lui Iosíf: „Tatăl tău este bolnav”. El i-a luat cu el pe cei doi fii ai săi, pe Manáse şi pe Efraím. (Cartea Genezei 48, 1)
El mi-a zis: «Te voi face rodnic, te voi înmulţi şi voi face din tine o adunare de popoare; voi da ţara aceasta descendenței tale după tine ca stăpânire veşnică». (Cartea Genezei 48, 4)