Löydetty 5396 Tulokset: Totul Este Vanitate
Dar ce rod aveaţi atunci? Acum vă ruşinaţi de acele lucruri, de vreme ce sfârşitul lor este moartea. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 6, 21)
Acum însă, după ce aţi fost eliberaţi de păcat şi aţi devenit sclavi ai lui Dumnezeu, aveţi rodul vostru spre sfinţire, iar scopul este viaţa veşnică. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 6, 22)
Într-adevăr, răsplata păcatului este moartea, în timp ce harul lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Cristos Isus, Domnul nostru. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 6, 23)
Oare nu ştiţi, fraţilor – căci vorbesc unora care cunosc Legea –, că Legea are putere asupra omului cât timp acesta este în viaţă? (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 7, 1)
Astfel, femeia măritată este legată prin Lege de bărbatul ei cât timp [acesta] trăieşte; dacă îi moare bărbatul, este dezlegată de legea bărbatului. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 7, 2)
Dacă, deci, când îi trăieşte soţul, ea va fi a altui bărbat, va fi numită adulteră, dar dacă îi moare soţul, este dezlegată de Lege, aşa că nu mai este adulteră luând un alt bărbat. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 7, 3)
Aşadar, ce vom zice? Oare este Legea păcat? Nicidecum! Însă nu am cunoscut păcatul decât prin Lege şi n-aş fi cunoscut pofta dacă Legea n-ar fi spus: „Să nu pofteşti!”. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 7, 7)
Dar păcatul, găsind o ocazie prin Lege, a produs în mine toate poftele, căci, în afara Legii, păcatul este mort. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 7, 8)
iar eu am murit. Şi porunca, [dată] spre viaţă, mi s-a descoperit că este spre moarte. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 7, 10)
Aşadar, Legea este sfântă, iar porunca este sfântă şi dreaptă şi bună. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 7, 12)
De fapt, noi ştim că Legea este spirituală, însă eu sunt din carne, vândut sclav păcatului. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 7, 14)
Deci, dacă fac ceea ce nu vreau, recunosc că Legea este bună. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 7, 16)
