Löydetty 5396 Tulokset: Totul Este Vanitate
Căci de cad, unul îl ridică pe tovarăşul său. Dar vai de cel care este singur, care cade şi nu este un al doilea ca să-l ridice! (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 4, 10)
Dacă este atacat unul, în doi pot să stea în faţa lui şi funia [împletită] în trei nu se rupe repede. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 4, 12)
Fără sfârşit era poporul pentru toţi cei înaintea cărora era el. Dar cei care vin după nu se bucură de el. Căci chiar şi aceasta este deşertăciune şi goană după vânt. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 4, 16)
Nu te pripi cu gura ta şi inima ta să nu se grăbească să scoată vreun cuvânt înaintea lui Dumnezeu, căci Dumnezeu este în ceruri, iar tu eşti pe pământ; de aceea să fie puţine cuvintele tale! (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 5, 1)
Folosul pământului este pentru toţi: regele este slujit de câmpie. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 5, 8)
Cine iubeşte argintul nu se satură de argint şi cine iubeşte averea nu-i va ajunge. Şi aceasta este o deşertăciune. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 5, 9)
Dulce este somnul celui care munceşte, fie că mânâncă puţin, fie mult. Dar săturarea celui bogat nu-l lasă să se odihnească în somnul lui. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 5, 11)
Şi aceasta este o mare slăbiciune: exact cum a venit, aşa se duce. Şi ce folos are el că s-a trudit în vânt? (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 5, 15)
Iată ce am văzut că este bine şi frumos: ca [omul] să mănânce şi să bea şi să vadă binele în toată truda sa cu care se trudeşte sub soare în toate zilele vieţii lui pe care i le-a dat Dumnezeu, pentru că aceasta este partea lui. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 5, 17)
Dar dacă vreunui om i-a dat Dumnezeu bogăţie şi avere şi să aibă putere să mănânce din ele, ca să-şi ia partea şi să se bucure în chinul său, şi aceasta este darul lui Dumnezeu. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 5, 18)
Este un rău pe care l-am văzut sub soare şi care era mare asupra oamenilor. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 6, 1)
Este un om căruia Dumnezeu i-a dat bogăţie, avere şi glorie şi nu-i lipsea nimic din tot ceea ce sufletul său îşi dorea, dar Dumnezeu nu i-a dat putere să mănânce din ele, ci un străin le mănâncă. Și aceasta este deşertăciune şi o mare slăbiciune. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 6, 2)
