Löydetty 5396 Tulokset: Totul Este Vanitate
Iar pentru noi, cei care am început această muncă a rezumării, nu este uşor, ci este lucru cu sudoare şi nopţi nedormite. (Cartea a doua a Macabéilor 2, 26)
A pătrunde în cuvinte şi a reflecta asupra lor pentru a cerceta cu atenţie fiecare amănunt este propriu celui care compune istorisirea. (Cartea a doua a Macabéilor 2, 30)
I-a relatat că vistieria din Ierusalím este plină de bogăţii de nedescris, încât mulţimea banilor nu poate fi numărată, că aceştia sunt cu mult peste necesităţile jertfelor şi că toate pot ajunge în stăpânirea regelui. (Cartea a doua a Macabéilor 3, 6)
O parte este a lui Hircán, [fiul] lui Tobía, un bărbat de rang foarte înalt, aşa că nelegiuitul Símon minţise: sunt cu totul patru sute de talánţi de argint şi două sute de aur; (Cartea a doua a Macabéilor 3, 11)
„Dacă ai pe cineva duşman şi adversar în treburi, trimite-l pe el! Îl vei reprimi biciuit, chiar dacă va scăpa. Căci, cu adevărat, în jurul acelui loc este o putere a lui Dumnezeu!”. (Cartea a doua a Macabéilor 3, 38)
Onías, considerând cât de primejdioasă este duşmănia şi cum Apolónius, [fiul] lui Menestéus, guvernatorul Celesíriei şi al Feníciei, mărea răutatea lui Símon, (Cartea a doua a Macabéilor 4, 4)
s-a dus la rege, nu ca să devină acuzatorul cetăţenilor, ci urmărind ceea ce este în interesul întregului popor şi al fiecăruia. (Cartea a doua a Macabéilor 4, 5)
Nu este puţin lucru să necinsteşti legile dumnezeieşti. Aceasta se va vedea în cele ce urmează. (Cartea a doua a Macabéilor 4, 17)
Când a aflat clar acestea, Onías l-a mustrat, plecând într-un loc sigur, la Dáfne, care este lângă Antiohía. (Cartea a doua a Macabéilor 4, 33)
Căci a nu-i lăsa mult timp [nepedepsiţi] pe cei păcătoşi, ci a-i lovi imediat cu pedepse este un semn de mare bunăvoinţă. (Cartea a doua a Macabéilor 6, 13)
scuipând [din gură carnea], aşa cum se cuvine să facă cei care au tăria să îndepărteze ceea ce nu este permis a gusta, chiar dacă le este dragă viaţa. (Cartea a doua a Macabéilor 6, 20)
„Nu este demn de vârsta noastră să ne prefacem, în aşa fel încât mulţi dintre tineri, crezând că Eleazár, la nouăzeci de ani, a trecut la [obiceiurile] străinilor, (Cartea a doua a Macabéilor 6, 24)
